...♥

" Aud vibrând vocea ta în toate zgomotele lumii " . (Paul Eluard)

Indeeeed...

.......

" Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii " . (L. Rebreanu)

Dialog lăuntric

Reflectând, începuse un dialog cu eul său:

- Cu câtă ardoare te poate-nvălui dorul... L-ai simţit cutreierându-ţi întreaga fiinţă ?

- ....năprasnicul dor ... , de când îl cunosc, algoritmul meu interior a căpătat un curs diferit.
- Într-adevăr cum simt şi eu.. - te rog, uită-te în ochii mei şi spune-mi, ce vezi ..?

- Privesc oglinda sufletului tău, şi, crede-mă că nu mă mai satur de ceea ce văd... 

- Serios..? Dar ce poate fi atât de fascinant...?
- În  ochii tăi.... zăresc fărâme din cer, din nori...şi de-odată mă luminez, căci zăresc şi luna...şi mă bucur ca un copil, de tot ce e frumos...m-apropii şi-ntâlnesc o linişte sublimă, dar dinspre răsărit mai apar şi licăriri, probabil sunt stelele, îmi dau seama că mai bântuie şi furtunile pe aici...
   Dar, uită-te, în stânga ta, .... - un cer albastru precum cerneala şi-o vale umedă cu un râu a cărui vărsare e când limpede, când agitată... De unde să vină toată această frenezie...?
- .. tu cam ce crezi..?  e aleea inimii, pe care tocmai ai atins-o, nucleul nucleului propriei făpturi! 
- Asemenea ţie, cugetam la rându-mi.. Îţi măturisesc că, poposind pe-această alee, mi-am dat seama de acea  nevoie subită ce ţi-a prins captivă inima.... Şi stiu că are un singur izvor :  Iubirea, dragă suflete, de la ea şi prin ea le-ntâmpini pe toate.. 

- Adevăr grăit-ai tu, binecuvântat mag ! 

- Aşa că iubeşte şi suferă, fără a te gândi la nimic altceva, dacă vrei să consideri că trăieşti.. Îţi vei da seama  că pentru devotamentul tău,  Divinitatea a avut dintotdeauna şi va avea mereu grijă de această minunăţie, pe care o porţi cu tine..

- Şi nu uita, Iubirea vine mai întâi de pe calea divină !!!
- Îţi mulţumesc ţie, bunule taumaturg, căci, dintr-odată, sufletu-mi pare mai uşor ... Ştiu că ceea ce se întâmplă e binecuvântat şi nici măcar nu îngaim a mă plânge! ..

Thank you, stars

"În bucurie poate să intre şi durere" ...

-at My cup: Your taste of Happiness

...

"Dragostea nu are nevoie de cuvinte însă cuvintele au întotdeauna nevoie de dragoste" .

Crăciun Fericit tuturor !

♥

Atât de ....

D
 I
  D
   E
    R
     O
      T
            ..........
              ............
                 .............

Ceva neîmplinit

"Ne-oprim o clipă... apoi mergem iar
prin ceaţa udă, mână-n mână" ...

Dumneavoastră, mult iubită fiinţă ..

Ca un ulcior, din care
atunci când am nevoie,
mereu îmi dăruieşte apă,
esenţă a existenţei;
aşa şi-acum,
când aveam atâta trebuinţă,
m-aţi învăluit în căldură,
iar în sufletul meu
s-a făcut linişte.
Ca o lumină,
ce-mi binecuvântează întreaga fiinţă,
aţi poposit asupra mea
şi m-aţi redat, pe mine,
în armonie şi resemnare...


Din toată inima, mulţuumesc!

"Lumina îmi retează aripile, fulgi de săruturi, un tremur vag de stele".( Frederico Garcia Lorca)

Iubire...

Iubeşti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc de-anotimpul din vine.

Iubeşti - când suavă icoana
ce-ţi faci în durere prin veac
o ţii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubeşti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubeşti - când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubeşti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îţi este-n aceeaşi măsură
şi lavă pătrunsă de lună.

                        Lucian Blaga

After a storm

so far, so close..........

Trăiri concomitente .........

E-o nebuunie curată, cu sare şi pipeer !
 Muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuulţuuuumeeeeeeeeeeeeesc!

Alei lăuntrice ale inimii

Lumină,
Iubesc fiecare părticică din tine;
Eu ştiu că tu emani căldură,
Şi pulberi şi scântei,
Dar eu iubesc, mereu,
Toate fărâmele din tine.
Prin tine pier şi renasc,
Tu îmi aduci lacrimi,
Dar vii mereu cu o mână-nduioşătoare
Şi le iei în palma ta,
Le priveşti adânc,
După care, ne uităm reciproc,
Ca doi copii, în oglinda sufletelor;
O dublă reflexie, la care noi
Zâmbim.
Da, eu iubesc toate ungherele tale,
Lumină prefigurată în Soare, Lună şi-n Stele ....

* chiar şi numai pentru o clipă..

Privesc pe-aleea de mătase,
Cu ochi umezi, blânzi și mari
Și-ascult în zori ecouri și vibrații
Candid înlănțuite.
Dumneata îți îndrepți ușor pașii
Spre orizonturi nebănuite,
Și, iată că poposești pe-aici,
Lumină mult iubită,
Și te așezi plăpând pe pleoape, obraji și buze;
mai târziu , privirea ta coboară și-ngână vocabule,
iar inimile noastre îi sunt subiecte
și-un singur predicat e cel ce le unește;
defapt e-o propoziție simplă:
„Ele s-au deschis” .
Rămânem amândoi mereu copii în palmele Divinității
Iar eu, în gândul meu subtil,
nu încetez să-ți mulțumesc, stimate,
pentru a ta sensibilitate ....

Que nenhuma estrela queime o teu perfil

Que nenhuma estrela queime o teu perfil
Que nenhum deus se lembre do teu nome
Que nem o vento passe onde tu passas.

Para ti criarei um dia puro
Livre como o vento e repetido
Como o florir das ondas ordenadas.

♥                                                                                                             Sophia de Mello Breyner Andersen   

Justement ça

bienbienbienbienbienbienbienbien
tututututututututututututututututut
J'esperesperesperesperesperespe
esesesesesesesesesesesesesesese
quequequequequequequequequeq
...................................................

D'une promenade matinale

Sur la ruelle des roses,

je sais que tu sois;

Un coup d’air, couronné des fleurs,

T’embrassera, mais, doucement,

Te souviendra d’une état de ce moment-là.

Et comme toujours, je me trouveras

Au coin d’un nuage qui va te regarder –

On pleut beaucoup ce matin,

Est-ce que tes yeux voient

ou tes mains sentent ça … ?

Mes yeux,

C’est à toi qu’ils réjouissent-

De tout façon, une autre jour nous rencontrera,

Et on verra si le destin nous peindra

Dans un tableau

de Deux ou Un …  

Mereu cu acest gând

Două forme,
care odată, de vei vrea să le separi,
vei vedea că
vor suferi transformări:
se vor dilata,
iar lucirea
le va fi atenuată;
prin urmare,
forma inițială ar determina
o finalitate...

Vor trece ani, ori poate-o viață ..

Se va scurge timpul în mâinile tale,
se vor nărui ape în palmele mele,
s-or împreuna de mii de ori, cerul cu pământul,
ochii mei vor îmbrătișa zările,
cântecul tău va străbate orizonturile;
o mână va împrăștia aposul albăstriu,
cinci degete vor așterne-un praf liliachiu.
Ne-or îndrăgi spații, adânc punctate, în ale noastre inimi, 
ne-or înzestra simțurile cu nebănuite mărimi
și-nduioșându-ne, natura, va tăinui sumedenii de gesturi..
Hârtia nu va fi nicidecum fadă,
căci, răsturnări de culori, dintr-o ladă,
își vor găsi ecou, în cuvintele grămadă.
Mâna mea va asculta pitită,
palma ta va aștepta tihnită;
din zbuciume-n neștire
ne-om pomeni două suave lire,
un penel în boare de vânt
și-un glas c-un singur gând,
două fărâmături de rouă, lucind oare,
în lumina blândului Soare? ..
Odată și-odată, în nebănuite vremuri,
la un ceas de noapte, când va dăinui Luna, 
bolta va-ncremeni de stele, una și una
și genele dinspre cer, le vor iubi pe cele înspre cer
dintotdeauna, mereu și pentru totdeauna, 
întru mister.

Sâmbătă, 15 octombrie, 2011

Doar o întrebare

Cu fiecare dimineață genele-i cădeau,
ochii-i surâdeau
obrajii de-i umezeau,
iar în glas, continuu pâlpîia
o singură-ntrebare:
„Știi tu oare, iubite cetitoriule,
în care vremuri om izbuti
a fi demni de iubire?  ...”

De la cel ce-așteaptă

Lacrimile o să nască mări și oceane,
vor distanța țări,
culturi și mii de suflete;
vor trece ani
în depărtarea ce
ne va încerca inimile,
și-atunci, voi lăsa
în plutire, o scrisoare
într-o carte,
în mijlocul a două pagini,
purtătoare de praful
ce ne-nconjura odată;
iar, în clipa-n care rândurile-mi
vor izbuti a fi citite,
numai atunci,
ne va izbi Iubirea cea adevărată,
condiție pentru marea înălțare
spre Eternitate .....

...... furtuna.

Iubesc furtuna
Da, e adevărat,
Mă linişteşte.....

Etape în datina spiritualizării absolute

Iona
M. Sorescu

,, [...]
         Recitesc după câţiva ani Iona, cu un ochi rece şi străin, şi mă întreb: oare unde rămăsesem?
Iona, proorocul care a fugit din faţa Cuvântului, a încăput în burta chitului, ca o scrisoare în cutia poştală. Am găsit, poate din greşeală, scrisoarea. Am citit-o cutremurat şi mi s-a părut c-o înţeleg. Am încercat s-o transcriu. Asta a fost tot. [...]

         Am uitat absolut totul. Apelaţi la arheologie. Am fost întrebat dacă burta chitului simbolizează călătoria în cosmos, sau singurătatea intrauterină. În ce măsură Iona e primul om sau ultimul om? ...
Şi mai ales, ce semnificaţie are gestul final şi dacă nu e prea multă amărăciune şi dacă nu mi-e milă de umanitate? Nu pot să vă răspund nimic. Au trecut trei ani de când am scris tragedia. Totul mi se încurcă în memorie.
            Ştiu numai că am vrut să scriu ceva despre un om singur, nemaipomenit de singur. Cred că lucrul cel mai îngrozitor din piesă e când Iona îşi pierde ecoul. Iona era singur, dar ecoul lui era întreg. Striga: Io-na şi ecoul răspundea: Io-na. Apoi nu a mai rămas decât o jumătate de ecou. Striga: Io-na şi nu se mai auzea decât Io. Io în vreo limbă străveche înseamnă: eu.
E tot ce-mi mai amintesc”.

1968

          „E o doză mare de neliniște în teatrul pe care-l scriu, de anxietate chiar, un vuiet de întrebări puse și nerezolvate. I se pot aplica multe etichete, etichetele pot fi întoarse și pe dos, după un timp, după ce se mai șterge scrisul de pe ele. Țin mult la tripticul „Iona”, „Paracliserul”, „Matca”, pentru că acolo m-am căutat cu mai multă îndărătnicie. Citite fără dialog, aceste piese pot deveni o carte de filozofie, pe care chiar intenționam s-o scriu, în acel timp, ca tratat- și m-a luat teatrul pe dinainte. Teatrul și poezia”.

Frumusețea lirismului

              „Cu o metaforă care plăcea și lui Malherbe și lui Paul Valery, se poate spune că în timp ce proza merge, poezia dansează. Proza are un capăt, merge spre o țintă, descrie, reprezintă, comunică o idee, poezia este un balet de cuvinte, o aventură a limbajului, o experiență ce se are pe sine scop și capăt. Dansul cuvintelor comunică, totuși, ceva unic și esențial despre ființa care, zice Sartre, se ridică în fața noastră „ca un turn de liniște”. Mi-a venit în minte această metaforă recitind poezia Anei Blandiana, de la Persoana întîia plural (1964), cartea de debut, pînă la poemele din Stea de pradă (1985). Poezia ei, cu adevărat, dansează, are forță și grație(o grație a ideilor in primul rînd), caută, mai ales la început, materiile sonore și transparente, și lasă impresia unui joc superior al spiritului.

[.....]

              Este limpede că poetul caută altfel decît filosoful. Filosoful nu se apucă să caute pînă n-a găsit deja. Poetul caută nu ca să afle, el înfăţişează doar aventura căutării, pune întrebări fără răspuns şi încearcă uşi care nu se deschid niciodată. E un provocator al haosului şi un expert al necuprinsului. Cînd se întâmplă să găsească e neliniştit şi pune, în continuare, alt rînd de interogaţii ” [.....]

                                                                                                                                              Eugen Simion

Pahar cu margarete
               Ana Blandiana

Pahar cu margarete de cîmp
Pe-o masă albă
La care scriu
Mai liberă decît sînt;
În jur
Miros de fîn
Corupător spre somnul
Din care poate va picura
Un cuvînt;
Cer dulce în amurg
Asemeni cirezilor
Care se întorceau odinioară;
Dragoste pentru tot ce-a fost,
Pentru tot ce o să mai dispară,
Dragoste fără rost,
Dragoste fără hotar -
Umbrele plopilor, gratii lungi peste cîmp,
Margarete de cîmp
În pahar.

Întrebări retorice

Misterul existenței noastre pe pământ
mereu ,,îmi  încinge călcâiele”,
cum ar spune o vorbă populară..
Stau și mă întreb
dacă, vreodată, tainele pe care le posedăm
vor fi destăinuite cauzelor în sine;
se va descâlci cândva, într-un moment
din axa timpului, acel fir plin de noduri
și efectul va fi cel scontat ...?
Cel pentru care am trudit toată viața,
ne-am ancorat inimile,
am agățat sufletele de cer
și am întreținut flacăra de lumină
dinlăuntrul lor ... ?
Și până unde va păși iubirea
și câte revărsări vor fi .. ?

*

                                                                                                               Septembrie, 2011

Într-o seară caldă de toamnă, când sufletul se uită cu jind pe fereastră,

         Stau. Îl ascult pe dragul nostru, Chopin și mă umplu de lumină. Dacă ajungi să simţi cum ea îţi inundă  căile simţirii, atunci fii fericit. Cu multă tactică din partea ta, îi vei găsi inimii un culcuş  prin care îşi va alina durerea.  Ce altă bucurie supremă mai poate fi, decât aceea de a găsi calea de mijloc în viață? Mereu aud în surdină vocea care mi-a şoptit aforismul ,,Aurea mediocritas” atunci când porneam cu paşi tineri spre-o cale aleasă ..  Și un dor incomensurabil îmi cuprinde întreaga fiinţă după acele vremuri.  A trecut timp, sufletele şi inimile noastre au mai crescut,  ne-am hrănit cu ataşamente, legăturile s-au înlesnit... 
          Copilăria sufletului din acea vreme însă mă determină mereu să devin vulnerabilă faţă de roua dimineţilor.. Știu că noi, într-o lume imperfectă, nu deţinem capacitatea de a ne declara vreodată mulţumiţi la modul absolut.
         Precum stropii de ploaie, părţile lichide prelinse pe foaie, îmi surprind privirea şi dragostea drept din inimă cufundându-se în adâncul lor. Aşa cum ploaia uneşte două inimi într-una singură, cea a cerului cu cea a pământului, dragostea mea din prezent se unifică cu cea din trecut, întregind astfel propria-mi ființă.
         Avec mes souvenirs, je ne regrette rien ...

18 Septembrie, 2011 

În semn de preţuire reciprocă ..

În dar,
un astru solar albastru
pe-un cer de-un alb polar,
iar pe masă, un pahar
cu-o margaretă spre fereastră,
să-ţi dorească o "Bună dimineaţă",
iar tu, din cerneală, să-i redai viaţa...

Mal, mal d'hier

J'ai mal d'hier... 

Suflete deosebite

Vote up !! :)
 

Forgiveness

long time since I've left you, my dear paper
and look, it's September....

Love theme

Smokie - Love Hurts
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Love hurts 
love scares 
love wounds and mares any heart 
Not tough nor strong enough to take a lot of pain 
Take a lot of pain 
love is like a cloud 
holds a lot of rain. 
Love hurts 
love hurts 
I'm young I know but even so 
I know a thing or two I've learned from you 
I've really learned a lot 
really learned a lot. 
Love is like a flame
burns you when it's hot. 
Love hurts 
love hurts 
some fools rave of happiness 

Blissfulness 
togetherness 
some fools fool themselves 
I guess 

But they're not fooling me I know it isn't true 
........

No doubt it is ..

" Ceea ce aprig iubeşti, rămâne, în rest este zgură .. "
                                                                     H.S.

Lettre de remerciement

Aujourd'hui j'ai des couronnes des fleurs,
La lune et les étoiles sont mes témoins
Demain j'embrasserai les arbres,
En matin, je recontrerai l'aurore
et on ira ensemble sur celle ruelle,
à la naissance d'amour pour êtres ..


Je te remercie à toi, Madame Pluie, car j'ai goutté de ta beauté et, en cette façon, j'ai partagé le bonheur qui a enveloppé mon être..
Je remercie au ciel bleu qui m'entoure .....

De tout mon coeur,

16 Août, 2011
:)

See my hands.....

Bunul meu meşter

În armurile dimineţii,
cu stropi de apă limpede,
îmi sfinţesc chipul.
Iubesc trecutul,
maistrul inimii,
căci, odată cu el,
sufletul a crescut,
a căpătat aripi, care
s-au dezvoltat şi continuă
să culeagă învăţăturile vremii,
precum fluturii ating
petalele tăinuitelor flori,
în liniştea serii...

Sujet approprié pour une lettre

    Je sais qu'en ce moment, c'est la priemière fois quand  je suis désolée pour quitter de mon maison.. Bien qu'il  s'agit de quelques jours, mais même si .. C'est un sentiment né d'en le tendrement construite au fil du temps.
    Il peut semble pathétique, mais l'ensemble étant est enveloppée dans un état doux et mélancolique. Mon âme et mon coeur sont les seuls qui savent la raison de tout cette mélange, car la destination est aussi, un element foundamental ..


   De tout façon, la sort sait pourquoi fait cela.. 


  Je vous laisse bien! 

Avec l'amour des fleurs et la confiance des oiseaux, 

A. ... Vendredi, le ' 24 Juin, 2011

Recunoştinţă

Nu credeam vreodată,
să fiu îmbălsămată
c-un desăvârşit dar,
căci sufletu-mi era hoinar.

Un călător adăpostit
de gânduri rare
şi fără cutezanţă
către-o armonie-n zare .

În năluciri luminoase
ce degajau căldură,
încropeam începutul
şi iar rememoram trecutul..

Mereu treceam
pe poduri vechi, pe poduri noi;
cu greu, urcam
şi deseori coboram.

Căci în văzduhul
care-mi contempla vederea,
simţeam acut-n-albastrul cer,
distanţa ce făurea durerea.

În depărtarea zărilor
se împletea albul norilor,
iar gliile aşteptau să plouă
din crângul bolţii cereşti..

Acum,
nu am ştiinţă
în ce fel să mulţumesc,
căci roua adunată-n întreaga fiinţă,
nu cred că e cu prisosinţă
faţă de-acest dar,
prin prisma căruia trăiesc
o neasemuită plenitudine a fondului sufletesc ...

_

Pribegie afectivă

      Încă îmi tresaltă sufletul, căci mi se perindă dinaintea ochilor reprezentări picturale din zorii zilei. Un somn molatec mi-a învrednicit puterile spre o dimineaţă glorioasă, aşa încât am continuat dansul de la miezul nopţii, în nălucirile matinale. Cerul, cu surâsul său candid, mi-a arătat zările albastre, vântul mi-a mângâiat duios pleoapele, iar eu, mi-am oglindit sufletul în reflexiile florilor şi frunzelor ce mă-mpresurau...

     O glăsuire, ce-avea pleoapele încă somnoroase, ca două petale în braţele cărora se cuibăreşte roua dimineţii până spre amiază, venea din lumile pământene. Mă privea în ochi, iar eu am oploşit-o pentru câteva clipe înlăuntrul fiinţei mele şi i-am cercetat ridurile copilăriei si  ale sensibilităţii.. Vroiam să dăruiesc afecţiune, să pipăi îndeaproape naivitatea ..

_

      Îmbucurător mi-a fost dat faptul că de această dată simţirea s-a hărăzit a fi conştiincioasă. Bizar, ce-i drept,  dar minunat. Căci aşa-i clipa, mereu surpinzătoare..

_

     Mai târziu, o preumblare prin roua aurorei, îmi îndrepta paşii spre calea inimii şi a cunoaşterii.

Dar, în cele din urmă, mi-am surprins din nou nepriceperea. Mă  voi întoarce să iau de la capăt dansul de la miezul nopţii, iar şi iar.

      Poate că odată şi odată voi dobândi iscusinţa trebuincioasă, odată

şi-odată, poate va exista puterea de a fi destăinuite taine şi de a se armoniza legături între suflete ...

20 iunie, 2011

Poticnitele căi ale inimii

Zorii zilei mi-au pretins

că e necesar

să-mi cercetez fiinţa.

Le-am dat ascultare

si m-am surprins,

căci mi-au crescut aripi

până la cer.

Mă încumet să le tai,

dar nu posed 

iscusinţă nativă.

Inima-mi este

cufundată într-o vale adâncă,

iar sufletul, 

mereu înduioşat, priveşte 

prin ocheanele de rouă.

Mă-nalţ rătăcitor, în zborul meu

si uneori mă copleşeşte 

o lumină zdravănă,

iar alteori îmi străpunge pirivrea

o întunecime vertiginoasă. 

Mă trezesc râzînd, 

adorm plângând.

Nu am cunoştinţă 

de planurile Demiurgului,

însă râvnesc către un leac

care să dăruiască simţirii

măcar un gram de certitudine,

căci sunt conştientă

că pe-aceste meleaguri

atemporalitatea e surghiunită;

un bun taumaturg 

al inimii, al sufletului,

chiar şi pentru o clipă..

A wonderful day like this..

Happy, happy 69'th Birthday, Sir Paaaul !

♥♥♥

 

Seri cu iasomie

Timpul mi-a dăruit  

din măiestria artistului:

"să poţi picta sufletul 

cu tăcerea de braţ" ;

căci, de la o vreme, 

m-am descoperit 

acut îmbălsămată 

în izuri vesperale.

Contemplu
până la cele mai gingaşe purtări
cum o boare fragedă,
de prin livezi,
mângâie zările de sticlă.

În ritm timid, la început,
apoi, cu paşi duioşi,
s-a aşezat ca roua de mărgăritare,
în poalele unei petale.

Iar eu, cu ochii adânciţi 

prin cărţulii cu file răvăşite, 

mi-am sprijinit buclata-inimă

în vetusteţea literelor

şi alba taină

mi-a luminat simţirea.

Cu tomuri în poale,
vreo două călimare
şi-o ploaie de petale,
m-am azvârlit în pribegii literare.

Şi câtă desăvârşire,

să guşti din ale florii potire;

şi ce suavă nebunie,

să-ţi picure pe pleoape, în inimă şi-n gânduri

stropi de lapte, rânduri-rânduri ..

Neasemuită printre toate cele

Prin zări de lume nouă,
mi te-nchipuiam, dragă locuinţă;
şi schiţam în propria-mi fiinţă
încăperile-ţi de rouă.

Îţi contemplam pictura exterioară
şi simţeam de câtă iscusinţă e nevoie
încă din vremea de-odinioară,
ca să-ţi intru în voie.

Cu-o scumpă dăruire, priveam
către nălucirile tale boreale,
în a căror poale descopeream
mănunchiuri de pasteluri florale.

Şi-erau în tihnă aşezate.
Cum e firesc şi natural
în viaţa unui greier cincinal,
să cânte-n iarba de la sate.

Tu, iubită sălăşluinţă,
ai suflet de floare,
iar taina inimei tale
o mărturiseşti, după cum se pare,
doar existenţelor rare.

M-ai primit în încăperea ta,
nobilă bucurie,
m-ai întâmpinat
cu-o dragoste de mamă
şi mi-ai dăruit
o-naltă însufleţire,
când m-ai cuprins
în a ta afectuoasă-nrâurire.

Te port în inimă
şi am drag tot ce te-mpresoară:
de la o ulicioară,
până la mămăruţele ce zboară.

Iubesc Lăuntrica ta Grădină 
cu-atâtea vietăţi stăpînă, 
dar mai ales, Iubesc la Nesfârşit,
Umanele Flori ce s-au Unit. 

O floare din lumea de sus, o floare din insula Marte..

Cantec de gradinar - Nicu Alifantis
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Suflet năuc

Din vreme-n vreme

înserările timide

şi aurorele candide

vin să mă cheme.

Din vreme-n vreme,

reflectări lichide

din minţile zălude

invocă teme şi iar teme.

E-un plan oniric,

un abis cosmic

ori e-o veridicitate

născută-odat’ la sate?

Tu, iubite călător,

poate-ai să-mi spui povestea lor;

atunci te-oi cerceta liric

şi ţi-oi scrie zilnic... 

Iar ale tale lire,

să nu se mire

de le-oi cere, stimate

la un ceas de noapte..

Mă voi întoarce..

Nana Mouskouri - A Place In My Heart
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Dac-ar fi..

o poveste,

în care după ce împarţi taina prieteniei, să pătrunzi uşor în cea a iubirii ... :)

Ce frumos ar fi ca prietenia să nască iubirea aceea, de ieri,de azi şi de mâine...

Divin cântec, domnule Baniciu !

♥♥♥

"Vino să străbatem veacul dintre ochii mei şi-ai tăi.. "  

 Mircea Baniciu - In loc de final
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse 

Un dar stelar

V-aş oferi în zori,

câteva flori;

de-acolo, din adâncul cămărilor,

dac-aş putea.

Flori care stau la ferestre,

adorm odată cu noaptea

şi se trezesc concomitent  cu dimineaţa,

până la o vreme..

Căci disiparea materiei

e însăşi ireversibilă ..

Ceea ce astăzi e palpabil,

dar mâine e o reminiscenţă

nu dezvăluie decât efemeritatea clipei,

ce aduce cu sine caducitatea noastră,

în condiţia existenţială .

Totuşi,

pot oferi o floare nepieritoare:

acum, esenţa sa e energie

şi-atunci, va fi lumină stelară ..

Acesta-i darul ce mă-mprejoară.

Dulcele din buzunar

Cuvânt

      T.Arghezi

Vrui, cititorule, să-ţi fac un dar,
O carte pentru buzunar,
O carte mică, o cărticică.
Din slove am ales micile
Şi din înţelesuri furnicile.
Am voit să umplu celule
Cu suflete de molecule.
Mi-a trebuit un violoncel:
Am ales un brotăcel
Pe-o foaie de trestie-ngustă.
O harpă:am ales o lăcustă.
Cimpoiul trebuia să fie un scatiu
Şi nu mai ştiu...

Farmece aş fi voit să fac
Şi printr-o ureche de ac
Să strecor pe un fir de aţă
Micşorata, subţiata şi nepipăita viaţă
Până-n mâna, cititorule, a dumitale.

Măcar câteva crâmpeie,
Măcar o ţandără de curcubeie,
Măcar niţică scamă de zare.
Niţică nevinovăţie, niţică depărtare.
Aş fi voit să culeg drojdii de rouă,
Într-o cărticică nouă,
Parfumul umbrei şi cenuşa lui.
Nimicul nepipăit să-l caut vrui,
Acela care tresare
Nici nu ştii de unde şi cum.

Am răscolit pulberi de fum...

 Ex libris - Tudor Arghezi 

 Carte frumoasă , cinste cui te-a scris

Încet gândită, gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis.

Eşti ca vioara, singura ce cântă
lubirea toată pe un fir de păr,
Şi paginile tale, adevăr,
S-au tipărit cu litera cea sfântă.

Un om de sânge ia din pisc noroi
Şi zămisleşte marea lui fantomă
De reverie, umbră şi aromă,
Şi o pogoară vie printre noi.

Dar jertfa lui zadarnică se pare,
Pe cât e ghiersul cărţii de frumos.
Carte iubită, fără de folos,
Tu nu răspunzi la nicio întrebare.

Căci şirurile de vocabule mă determină să mă alătur cu  desăvârşire unui minunat suflet care a glăsuit că < El, poetul de faţă,  e divin prin scrisul său > ! 

Şi nu numai,

În amintirea vremurilor .. 

Mulţi, mulţi ani !

La mulţi ani , mult iubită artă , estetică a frumosului !


iar, pentru un suflet drag, Ad multos annos  !

               Cu toată iubirea pe care universul a  încropit-o în inima sa ,

                                                                                                       27 Martie, 2011

Simţire. Prospeţime

Căci  inima-mi este-o taină  pastelată de vremuri ,
iar eu mă las purtată în boarea dulce de primăvară ... 

..

Nu Acum - Un fel de a iubi
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Cinste ţie, făptură delicată !

La mulţi ani , creaţiei lirice !

Odă simplisimei flori

L.Blaga

" Păpădie, ecumenică floare,

după a ta aurie ardoare

- pe nescrisele file -

anul îşi hotărăşte fericitele zile.

De un pëan te-nvredniceşti,

tu, neluată în seamă, floare de rând.

Sămânţă să faci pe pământ 

e tot ce doreşti.Alt gând nu porţi

Dar înfloreşti şi asfinţeşti

alcătuind o aureolă de sfânt. "

Weber - Invitatie la dans  -  pian - REPOSTARE
   
  Asculta  mai multe  audio   clasica

Artă literară ..

Când dobândeşti adâncime semantică, tot ceea ce ne înconjoară devine mai minunat şi mai plăcut ..

*

Şi suntem plini, plini de iubire !

Primăvară, cu surâsul tău pastelat

De mână cu primăvara ..

În file răvăşite, rânduri , alineate , vocabule ..

Privesc 'soarele albastru pe cerul galben' , iar beatitudinea îmi cuprinde inima ..
:)

`` )

'' Un soare albastru pe un cer galbeen ! '' 

♥

**

Edith Piaf - La vie en rose
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

*

" Tot ce-am vrut a fost ca timpul să mai stea,
nu mai mult ca viaţa mea ;
Nu îmi pare rău de anii ce-au trecut,
 ei mi-au dat,  ce n-am avut .... "
~

Epistolă în şifonier

Îţi înmânez o filă răvăşită
în razele soarelui,
lacrimile doamnei Albe,
buimăceala ierbii
şi frăgezimea simţămintelor..


Arta
va uni vocabule
şi le va dărui cu drag
acelor existenţe desăvârşite
ca o mărturie,
cum că literatura şi vremea
nu sunt placide.

Prezentul,
va fi edulcorat
în epistole din Răsărit,
dar c-un  iz din vremurile apuse ..

Surâs vesperal

Inima-mi este pastel de reminiscenţe  ..

Cunună în crepuscul, serenitate matinală

Când aurora, în preumblarea-i edenică,
îţi va surâde la geam,
să o întâmpini cu-o floare,
buimacă de libov; 
şi când amurgul
îţi va şuiera la ureche, 
tu să-i bolboroseşti idiolectul vremurilor apuse -

o dualitate în cântul dulceţii  ...

Freeedom

Paul McCartney-Freedom
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Cunună printre stele

 Florile, cu petalele literaturii şi ale lecturii, îmi desăvârşesc existenţa.


`` )


Mulţumiri inimii,
pentru că simţămintele dănţuie precum stelele la lumina lunii...



                               Marti, 8 ferbuarie spre Miercuri, 9 februarie .. 2011

`` )

Paul McCartney - Let it be
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse 

♥    ``)

Dulceţi vechi ..

          

         Cu binecuvântarea lunii , mătăsurile vetuste ale vremii în cromaticile pembé, ce stăteau tihnite în inimă, îşi revarsă din nou lacrimile .

         Pentru că roua lor a fost născută să dăinuie până când Soarele va întâlni Luna ..

...

Dan Spataru - De vrei sa stii ce inseamna roman
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Mulţumiri

Mulţumesc,

În amintirea vremurilor, mă bucur !

:)

..

" Şi poeţii devin pământ, însă de flori.. "

Lasă-le libere în vâltoarea prezentului ..

Şi de simţi durere
închide pleoapele,
reazimă-ţi căpuşorul pe umărul meu,
scaldă-ţi ochii în rouă
şi lasă lacrimile să curgă domol ;
îmi vei purifica inima, asemenea.

Adună-mă

Respiră încet
aerul de iarnă;
pipăie albeaţa nudă,
oglindeşte-ţi chipul
şi lasă viitorul
să se simtă liber.
Chiar dacă
te-nconjoară
un fior rece,
încălzeşte-l
căci tu emani iubire,
o iubire sădită
în inimă, în suflet.
Că şi natura
e-o dragoste
care vine,
îţi modelează lăuntrul:
se joacă cu pensula,
iar într-un pas de vals
îţi pictează cromatici edulcorate.
Ia-ţi la revedere de la doamna Nea,
pătrunde în mirozna primei domnişoare,
răsfiră încet  firele de iarbă,
priveşte petalele, simte-le savoarea,
uneşte-le:
vei ţine în palmă un soare ...

Subtil
adună-mă.
Făgăduieşte eternităţii
că vei păstra floarea
şi nu-i vei da drumul
în smoala asta vârtoasă
care se prelinge abitir.


Adună-mă  —

Într-adevăr..

" Pe durata nopţii, rămân singur, cufundat în lumea amintirilor, tot mai cuprinzătoare, tot mai limpede şi mai pasionată. Mă reclădesc în tăcere. "

A love which goes into eternity ..

 Cât de nobilă poate fi suferinţa !

" You're up on your beautiful Appaloosa stallion. It's a fine spring day. We're riding through the woods. The bluebells  are all out, and the sky is clear-blue , clear-blue .. "

La mulţi ani ,

il y a 161 ans..

Dumnezeu prima oară
Când a plâns printre astre,
El a plâns peste ţară
Cu lacrima limbii noastre ...

Doina si Ion Aldea Teodorovici - Pentru ea
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse 

Acrostih

Unda
Mirifcă, înălţătoare
Abisul, ţărmul, singurătatea
Născând lucind, murmurând tipărind,
Iluzoriu, etern ieri , mâine ideal,
Suspină îndelung cu privirea la nestingherita
Mătase lumească, precară.

Ion Minulescu , " Minu "

pentru 6 ianuarie ,
parce qu'il y a 130 ans ..
La mulţi ani !

:)

Ita est ...

Ştiţi voi ce sunt versurile mele?
Zboruri in "zigzag" de rândunele,
Zboruri fragmentate,
Rupte
Şi-nnodate
Ca să poată fi de toţi cântate,
Nu citite pe sub gene -
Pui golaşi de vrăbii fără pene ...

Dar voi nu ştiţi nici măcar silabisa
Zborurile-acestea, smulse din inima mea !
Nu ştiţi că din zborul versurilor mele,
Se-ntregesc perechile rebele
Şi că-n ochii celor care mi le cântă,
Strălucesc scântei de aur, ce-nspăimântă
Pe cei care mi le-ascultă-ntâia oara,
Măcinându-se ca grâul sub piatra de moară! ...

Versurile mele? ...
Semne de-ntrebare
Pentru-abecedarul vieţii viitoare ...
Versurile mele?
Stropi de apă vie
Şi ploaie de stele
Pentru veşnicie!...

Versuri, 1939

 Celei mai aproape
 

De ce-ţi sunt ochii verzi -
Culoarea wagnerianelor motive -
Şi părul negru ca greşeala imaculatelor fecioare?
De ce-ţi sunt buzele păţate de violete trecătoare?
Şi mâinile de ceţi sunt albe ca albul tristelor altare
Din Babilon,
Şi din Nininve?

De ce, când plângi,
În plânsu-ţi moare o-ntreagă lume de petale
De trandafiri,
De chiparoase,
Şi crizanteme? ...
De ce, când plângi,
Cu tine plânge tristeţea blondelor opale,
Iar torţele aprinse-n umbra castelelor medievale
Se sting suflate ca de groaza demoniacelor blesteme? ...
De ce, când cânţi,
Cu tine cântă un infinit de armonii
Ce năvălesc tumultoase
Din golul zărilor,
Din astre,
Din zborul păsărilor albe,
Din fundul mărilor albastre,
Din lumea morţilor,
Din lumea părerilor de rău târzii?

Şi când stai ochi în ochi cu-amanţii - poeţi
Ce-ţi cântă ochii,
Părul
Şi buzele -
Când te-nfioară cuvintele ce n-au fost spuse,
Când în penumbra violetă a trioletelor apuse
Pui într-o cumpănă Minciuna
Şi-ntr-altă cumpănă-Adevărul,
De ce te pleci spre cel mai tânăr dintre poeţi,
Şi-i strângi cu sete
În palme capul,
Ca-ntr-o gheară de vultur însetat de sânge,
Şi dinţii tăi
De ce-i pictează, în rozu-obrajilor, motive
Asiriene,
Din poemul trăit de sfintele poete
În noaptea-altarelor păgâne
Din Babilon
Şi din Ninive? ...

"Viaţa literară şi artistică" , 29 iulie 1907 

Va fi...


Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.
Când vei intra
În parcul meu,
Nisipul aleilor deşarte,
Îmbrăţişând pantofii tăi albi, va tresări ...
La revederea celei venite de departe
Copacii vor zâmbi...
Ferestrele-mi închise se vor deschide iar,
Şi-n vazele uitate pe albe etajere,
Buchetele uscate de alb mărgăritar
Vor palpita
Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!...
Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.
Când vei veni,
"Olimpia" din cadru-i îţi va surâde iar,
Ceasornicu-n perete va respira mai rar
Şi mutele covoare, pe jos, vor tresări ...
Demonul nebuniei va coborî din nou
Pe-albastrele sofale
Şi albele dantele,
Aripa lui va stinge lumina-n candelabru,
Iar noi
Sub ocrotirea tăcutelor perdele,
Postum ca şi-ngropaţii de vii, într-un cavou,
Ne vom iubi-n parfumuri de brad şi de cinabru.
Şi-apoi...
Va fi într-o seară poate ca şi-alte seri.
Va fi
O seară de octombre cu palpitări discrete
De frunze,
De imagini,
De pleoape
Şi regrete ...
Vai!... cea din urmă seară când tu vei mai veni
Va fi o aiurare de toamnă pe sfrârşite,
O aiurare-n versuri brodate pe-o batistă -
Smbolul despărţirii ...

Şi-atâta tot...

Şi-apoi
Nu va mai fi nimica,
Nu va mai fi nici soare,
Nu va mai fi nici lună
Nici stele căzătoare...
Şi faţă de noi singuri,
Poate,
Nu vom mai fi nici noi!...

"Convorbiri critice", 25 martie 1909

Măcar pentru o clipă

 rămâneţi mereu aici,
iar eternitatea  ne va ţine companie 
pentru tot restul vieţii ..

:)

dar dacă nu ,
măcar pentru o clipă
să fie primăvară în suflete..


mi-e dor de tot..