duminică, 18 septembrie 2011

Într-o seară caldă de toamnă, când sufletul se uită cu jind pe fereastră,


         Stau. Îl ascult pe dragul nostru, Chopin și mă umplu de lumină. Dacă ajungi să simţi cum ea îţi inundă  căile simţirii, atunci fii fericit. Cu multă tactică din partea ta, îi vei găsi inimii un culcuş  prin care îşi va alina durerea.  Ce altă bucurie supremă mai poate fi, decât aceea de a găsi calea de mijloc în viață? Mereu aud în surdină vocea care mi-a şoptit aforismul ,,Aurea mediocritas” atunci când porneam cu paşi tineri spre-o cale aleasă ..  Și un dor incomensurabil îmi cuprinde întreaga fiinţă după acele vremuri.  A trecut timp, sufletele şi inimile noastre au mai crescut,  ne-am hrănit cu ataşamente, legăturile s-au înlesnit... 
          Copilăria sufletului din acea vreme însă mă determină mereu să devin vulnerabilă faţă de roua dimineţilor.. Știu că noi, într-o lume imperfectă, nu deţinem capacitatea de a ne declara vreodată mulţumiţi la modul absolut.
         Precum stropii de ploaie, părţile lichide prelinse pe foaie, îmi surprind privirea şi dragostea drept din inimă cufundându-se în adâncul lor. Aşa cum ploaia uneşte două inimi într-una singură, cea a cerului cu cea a pământului, dragostea mea din prezent se unifică cu cea din trecut, întregind astfel propria-mi ființă.
         Avec mes souvenirs, je ne regrette rien ...





18 Septembrie, 2011 

Niciun comentariu: