Când trăim,
noaptea ne picură
stele în ochi,
iar dimineaţa ne
umezeşte pleoapele
cu boabe de rouă.
Când trăim,
ne disipăm prin
nori
şi ne regăsim pe
cer.
Albastrul începe
să curgă în noi
şi devenim o mare,
o mare fără început
şi sfârşit,
un mare suflet.
Cand trăim,
timpul e în
palmele noastre,
de îi culegem
roadele.
De multe ori,
trăiesc, trăieşti
şi lumea asta, toată, se micşorează la scară..
