Candoare

Lumina purpurie a dimineţii se revarsă pe chipul său ,

Acel chip candid , umbrit cândva de petale uscate ale vieţii ;

Acum pare că transparenţa Aurorei

Îi inundă din nou fizionomia feţei,

Însă şi sufletul ...

Un suflet îmbălsămat în petale de rouă ;

Acolo toate trăirile, emoţiile şi sentimentele se împletesc

Sub forma unei diademe de margarete plăpânde

Ca şi zborul fluturilor ,

Aceste vietăţi pudrate în culorile naturii ...

Spre nemărginit

Privind în ochii ei
Odată pătrunzători ,
Se observă tristeţea şi
O uşoară placiditate .
Totul nu mai este la fel ;
Cade în braţele amărăciunii.


Este pe cale de a se nărui dar,
Visând să descopere frumuseţea sufletească şi
Aroma pură a vieţii ,
Omogenitatea visurilor ei devine realitate ;
Un anume ''el'' o va îndruma
Şi o va face să îşi deschidă aripile ....

In the morning....

Lumina timpurie pătrunde printre pânzele sticlei de geam ;
Încăperea se armonizează cu aceste picături ,care îndepărtează obscuritatea ce se instalase în timpul nopţii. Umbrele au dispărut , iar transparenţa s-a omogenizat , acea transparenţă asemănătoare cu o delicată lebădă , oglindindu-se în apa străvezie a unui lac , iar natura fiindu-i martoră ;
Astrul solar îşi unduieşte razele în camera ei , astfel acesta se împleteşte cu seninătatea luminii , formând un tablou asemeni unei diademe împletită pe o colină , produs al florilor primăverii , stropite de roua dimineţilor.
Se instaurează o tăcere asemeni murmurului tainic al păsărelelor , iar aerul proaspăt pătruns te induuce într-o feerie imaculată de frezii.....

Cutreierând printre gânduri....

Toate trec ....însă amintirile rămân.....

Privind în urmă tinzi să te reîntorci în unele momente , care ţi-au înseninat sufletul , te-au făcut să priveşti viaţa dintr-o altă perspectivă , să descoperi aroma culorilor , să distingi binele divin de răul suprem şi te-au ademenit să aspiri la fericirea absolută , să devii o persoană mai bună.
Mă las cuprinsă în braţele visării ; mă cufund în tărâmul fermecat al cărţilor şi păşesc timid într-un spaţiu al lucrurilor nedescifrate de către mine până acum ...

Sunt doar o mică fiinţa în acest ţinut plăsmuit , împiedicându-mă de cărările întortocheate ale prezentului.
Năzuiesc că nu , nu vom deveni placizi cu sentimentele altora , cu trăirile şi emoţiile lor , cu tot ceea ce ne înconjoară .
Acum , numaidecât mă ivesc alături de amintirile care saltă jucăuş în deşertăciunea minţii mele, ciocnindu-se de axele încâlcite ale prezentului.


'' " Toate lucrurile care sunt pline de amintiri degajă o visare care te îmbată şi te face să mergi rătăcind mult timp " - Victor Hugo