* *

În serile cu lună plină cerul surâde,
e-atâta dragoste stelară
și munții, unul câte unul, își sprijină pomeții arși de soare
se simte recele din cețuri groase,
sunt aer. Îmbrățisez copacii și cânt cometelor.

Tu respiri prin mine, eu respir cu tine;
ai friguri circulare,
uite, toată căldura mea solară,
răzbești tu la lumină.

Dimineața -
un sărut pe pleoape
- ai încredere.

Stare

Mă nasc în vise,
adorm în stele
cuprind paradisul
cu ochii din flori.
Strâng tare la piept
Luna şi Soarele,
scriu pereţii cu patimă
şi-mi suflu gîndurile-n zare..
mă-nţeapă frigurile, schimbările de vreme,
norii mi se cuibăresc în gânduri;
-
ascultă-mi cântecul,
e praf de curcubeie ...

Pulsaţie

E-atâta dor în mine,
un dor nebun, ce-i drept,
dar, vezi tu, bine
de-i zdrăngăni coarda dreaptă,
porneşte un ritm -
E-un cântec veşnic al fiinţei mele,
trezit din adormire.
Sunt ca munţii
care aşteaptă ceaţa.
Mi-e dor de voi,
litere de aur,
mi-e dor de licurici,
de armonie plenară ..

Bien sûr, vă caut,
m-avânt spre zare
şi falnic mă înalţ cu sufletul,
şi plouă franjurat, cu lumină.
Suntem stele pitite,
în candelabre ne-ascundem inimile
si deschidem pleoapele când
amurgul îşi pictează noaptea.

Ochii îmi sunt inima -
zorii-s pe aproape,
îşi aşteaptă Aurora ...

-

Mărturisire

Când trăim,

noaptea ne picură stele în ochi,

iar dimineaţa ne umezeşte pleoapele

cu boabe de rouă.

Când trăim,

ne disipăm prin nori

şi ne regăsim pe cer.

Albastrul începe să curgă în noi

şi devenim o mare,

o mare fără început şi sfârşit,

un mare suflet.

Cand trăim,

timpul e în palmele noastre,

de îi culegem roadele.

De multe ori, trăiesc, trăieşti

şi lumea asta, toată, se micşorează la scară..