Ah ! cât dor
adunat de-a lungul timpului ,
dorinţe , năzuinţe care
iţi acoperă trupul în veşmintele speranţei
şi iţi catifelează pielea .
Un dor a caror firişoare calde
se preling periodic pe chipul tău ;
acestea iţi evocă fiinţe născute
din toată iubirea
depusă de un pământean ca tine
şi plămădite adânc în aura sufletului .
Şi , totuşi nu par a gusta pe deplin
din savoarea aromei cromatice
care s-a pastelizat înăuntru-mi ;
se reflecta doar îmbujorări .
Am nevoie de îmbrătişări colorate ,
veşnic dulci şi delicate ;
şi până atunci nu voi înceta să respir un incomensurabil dor ...
