Bunul meu meşter

În armurile dimineţii,
cu stropi de apă limpede,
îmi sfinţesc chipul.
Iubesc trecutul,
maistrul inimii,
căci, odată cu el,
sufletul a crescut,
a căpătat aripi, care
s-au dezvoltat şi continuă
să culeagă învăţăturile vremii,
precum fluturii ating
petalele tăinuitelor flori,
în liniştea serii...

Sujet approprié pour une lettre

    Je sais qu'en ce moment, c'est la priemière fois quand  je suis désolée pour quitter de mon maison.. Bien qu'il  s'agit de quelques jours, mais même si .. C'est un sentiment né d'en le tendrement construite au fil du temps.
    Il peut semble pathétique, mais l'ensemble étant est enveloppée dans un état doux et mélancolique. Mon âme et mon coeur sont les seuls qui savent la raison de tout cette mélange, car la destination est aussi, un element foundamental ..


   De tout façon, la sort sait pourquoi fait cela.. 


  Je vous laisse bien! 

Avec l'amour des fleurs et la confiance des oiseaux, 

A. ... Vendredi, le ' 24 Juin, 2011

Recunoştinţă

Nu credeam vreodată,
să fiu îmbălsămată
c-un desăvârşit dar,
căci sufletu-mi era hoinar.

Un călător adăpostit
de gânduri rare
şi fără cutezanţă
către-o armonie-n zare .

În năluciri luminoase
ce degajau căldură,
încropeam începutul
şi iar rememoram trecutul..

Mereu treceam
pe poduri vechi, pe poduri noi;
cu greu, urcam
şi deseori coboram.

Căci în văzduhul
care-mi contempla vederea,
simţeam acut-n-albastrul cer,
distanţa ce făurea durerea.

În depărtarea zărilor
se împletea albul norilor,
iar gliile aşteptau să plouă
din crângul bolţii cereşti..

Acum,
nu am ştiinţă
în ce fel să mulţumesc,
căci roua adunată-n întreaga fiinţă,
nu cred că e cu prisosinţă
faţă de-acest dar,
prin prisma căruia trăiesc
o neasemuită plenitudine a fondului sufletesc ...

_

Pribegie afectivă

      Încă îmi tresaltă sufletul, căci mi se perindă dinaintea ochilor reprezentări picturale din zorii zilei. Un somn molatec mi-a învrednicit puterile spre o dimineaţă glorioasă, aşa încât am continuat dansul de la miezul nopţii, în nălucirile matinale. Cerul, cu surâsul său candid, mi-a arătat zările albastre, vântul mi-a mângâiat duios pleoapele, iar eu, mi-am oglindit sufletul în reflexiile florilor şi frunzelor ce mă-mpresurau...

     O glăsuire, ce-avea pleoapele încă somnoroase, ca două petale în braţele cărora se cuibăreşte roua dimineţii până spre amiază, venea din lumile pământene. Mă privea în ochi, iar eu am oploşit-o pentru câteva clipe înlăuntrul fiinţei mele şi i-am cercetat ridurile copilăriei si  ale sensibilităţii.. Vroiam să dăruiesc afecţiune, să pipăi îndeaproape naivitatea ..

_

      Îmbucurător mi-a fost dat faptul că de această dată simţirea s-a hărăzit a fi conştiincioasă. Bizar, ce-i drept,  dar minunat. Căci aşa-i clipa, mereu surpinzătoare..

_

     Mai târziu, o preumblare prin roua aurorei, îmi îndrepta paşii spre calea inimii şi a cunoaşterii.

Dar, în cele din urmă, mi-am surprins din nou nepriceperea. Mă  voi întoarce să iau de la capăt dansul de la miezul nopţii, iar şi iar.

      Poate că odată şi odată voi dobândi iscusinţa trebuincioasă, odată

şi-odată, poate va exista puterea de a fi destăinuite taine şi de a se armoniza legături între suflete ...

20 iunie, 2011

Poticnitele căi ale inimii

Zorii zilei mi-au pretins

că e necesar

să-mi cercetez fiinţa.

Le-am dat ascultare

si m-am surprins,

căci mi-au crescut aripi

până la cer.

Mă încumet să le tai,

dar nu posed 

iscusinţă nativă.

Inima-mi este

cufundată într-o vale adâncă,

iar sufletul, 

mereu înduioşat, priveşte 

prin ocheanele de rouă.

Mă-nalţ rătăcitor, în zborul meu

si uneori mă copleşeşte 

o lumină zdravănă,

iar alteori îmi străpunge pirivrea

o întunecime vertiginoasă. 

Mă trezesc râzînd, 

adorm plângând.

Nu am cunoştinţă 

de planurile Demiurgului,

însă râvnesc către un leac

care să dăruiască simţirii

măcar un gram de certitudine,

căci sunt conştientă

că pe-aceste meleaguri

atemporalitatea e surghiunită;

un bun taumaturg 

al inimii, al sufletului,

chiar şi pentru o clipă..

A wonderful day like this..

Happy, happy 69'th Birthday, Sir Paaaul !

♥♥♥

 

Seri cu iasomie

Timpul mi-a dăruit  

din măiestria artistului:

"să poţi picta sufletul 

cu tăcerea de braţ" ;

căci, de la o vreme, 

m-am descoperit 

acut îmbălsămată 

în izuri vesperale.

Contemplu
până la cele mai gingaşe purtări
cum o boare fragedă,
de prin livezi,
mângâie zările de sticlă.

În ritm timid, la început,
apoi, cu paşi duioşi,
s-a aşezat ca roua de mărgăritare,
în poalele unei petale.

Iar eu, cu ochii adânciţi 

prin cărţulii cu file răvăşite, 

mi-am sprijinit buclata-inimă

în vetusteţea literelor

şi alba taină

mi-a luminat simţirea.

Cu tomuri în poale,
vreo două călimare
şi-o ploaie de petale,
m-am azvârlit în pribegii literare.

Şi câtă desăvârşire,

să guşti din ale florii potire;

şi ce suavă nebunie,

să-ţi picure pe pleoape, în inimă şi-n gânduri

stropi de lapte, rânduri-rânduri ..

Neasemuită printre toate cele

Prin zări de lume nouă,
mi te-nchipuiam, dragă locuinţă;
şi schiţam în propria-mi fiinţă
încăperile-ţi de rouă.

Îţi contemplam pictura exterioară
şi simţeam de câtă iscusinţă e nevoie
încă din vremea de-odinioară,
ca să-ţi intru în voie.

Cu-o scumpă dăruire, priveam
către nălucirile tale boreale,
în a căror poale descopeream
mănunchiuri de pasteluri florale.

Şi-erau în tihnă aşezate.
Cum e firesc şi natural
în viaţa unui greier cincinal,
să cânte-n iarba de la sate.

Tu, iubită sălăşluinţă,
ai suflet de floare,
iar taina inimei tale
o mărturiseşti, după cum se pare,
doar existenţelor rare.

M-ai primit în încăperea ta,
nobilă bucurie,
m-ai întâmpinat
cu-o dragoste de mamă
şi mi-ai dăruit
o-naltă însufleţire,
când m-ai cuprins
în a ta afectuoasă-nrâurire.

Te port în inimă
şi am drag tot ce te-mpresoară:
de la o ulicioară,
până la mămăruţele ce zboară.

Iubesc Lăuntrica ta Grădină 
cu-atâtea vietăţi stăpînă, 
dar mai ales, Iubesc la Nesfârşit,
Umanele Flori ce s-au Unit.