În armurile dimineţii,
cu stropi de apă limpede,
îmi sfinţesc chipul.
Iubesc trecutul,
maistrul inimii,
căci, odată cu el,
sufletul a crescut,
a căpătat aripi, care
s-au dezvoltat şi continuă
să culeagă învăţăturile vremii,
precum fluturii ating
petalele tăinuitelor flori,
în liniştea serii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu