Mărgelele nopții îmi surpă încheietura
își ciocnesc trupurile de oglinda furtunii și
își fărmâmă buzele.
Praful se împrăștie, iar albul
își îmbracă rochia vânătă.
În hainele ploii, înrourează pleoapa!
Când ochiul se deschide, aerul găurește palma.
Cât mai avem de mers .. ?
dinspre noapte ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu