Vreau sa văd în ochi malurile albastre
și-ngânând bucle de gânduri,
albastrul
blând,
cald să plouă.
Suavul din interioul sunetului,
l-aș așeza molatec
pe roua din inima mea.
Coase-mi ploaia,
liniștea,
și-apoi dă-mi drumul.
Cu pistrui albaștri,
o să fiu aer,
să mă mângâie frunzele.
Sunetul, mișcarea în plutire mă respiră -
presimt că mi-am găsit constelația.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu