Şi , s-a dus !

Sufletul se scaldă în roua lacrimogenă a amintirilor ;o aroma beată îl învăluie. Acel bloc , care în trecutul apropiat părea să aiba viaţă , acum a rămas doar o clădire scorojită de trecerea anilor , în jurul căreia se perinda într-o interminabilă perioadă de timp o pustietate care se intensifica din ce în ce mai mult .Se pare că străzile prăfuite ale oraşului au şters chiar şi cea mai neînsemnată urmă din trecut. Doar intelectul păstrează în cufărul amintirilor,preţuitele clipe ale dulceţii .Visele îi evocă diverse întâmplări care s-ar putea petrece în viitorul nemărginit. Sufletul este îmbălsămat în nenumarate straturi de rouă , care de la un timp i-au devenit tovarăşe. Prin pergamentul hârtiei de odinioară, acesta ar mai putea suspina de beatitudine, însă o mulţime de incertitudini pot să îi spulbere aceste momente pe care le preţuieşte cu o nemărginită ardoare.
Oare acel ametesc de mirodenii va deveni placid ...?
Oare de la un timp , toate acestea se vor transforma într-o uşoară resemnare, care cu timpul va deveni doar o simplă amintire ?
Năzuiesc la aceleaşi trăiri interioare la împletirea cu trecutul ...