Până acum acea dulceaţă care se perinda în jurul meu am considerat-o ca un puzzle cu multe bucăţele , acestea simbolizând proporţiile de fericire care mă alintau în diferite zile ale săptămânii , pe care le-am numit " zile speciale" ...
Acum , în viitorul prezent unele dintre aceste piese de puzzle par să îşi ia zborul .Vor pluti peste culmi , până vor ajunge în alt lăcaş unde vor împrăştia starea de beatitudine şi altor fiinţe.
Probabil că şi ele se vor scălda în roua lacrimilor ....
Cu ochii înceţoşaţi îmi grăiesc că năzuiesc să revină ... Acele vorbe mă fac să tind la înca o fărâmă de visare , de speranţă ....
Îmi rămâne ca şi mângâiere , cealaltă jumătate a puzzle-ului care continuă să mă îmbrăţişeze , emanând beatitudinea şi trăirile electrizante.
Orişicum fiecare are simbolistica sa prin felul în care se preling în sufletul meu ...
Cu toate că e peste puterea omenească de crezut , timpul îşi arată supleţea , clipele trăite devenind extrem de scurte , iar jumătatea puzzle-ului începând să se avânte în zbor ...
Şi , îmi este teamă de "ruptura" ce se va produce ... le voi simţi lipsa şi , cu toate că nimic şi nimeni nu va putea sa le ia locul , mă voi putea consola cu cele ce mi-au rămas şi faptul că înca mai pot spera , visa .
... Si voi trăi cu gândul ca vor reveni , dupa cum năzuiesc şi ele ...
Acum , în viitorul prezent unele dintre aceste piese de puzzle par să îşi ia zborul .Vor pluti peste culmi , până vor ajunge în alt lăcaş unde vor împrăştia starea de beatitudine şi altor fiinţe.
Probabil că şi ele se vor scălda în roua lacrimilor ....
Cu ochii înceţoşaţi îmi grăiesc că năzuiesc să revină ... Acele vorbe mă fac să tind la înca o fărâmă de visare , de speranţă ....
Îmi rămâne ca şi mângâiere , cealaltă jumătate a puzzle-ului care continuă să mă îmbrăţişeze , emanând beatitudinea şi trăirile electrizante.
Orişicum fiecare are simbolistica sa prin felul în care se preling în sufletul meu ...
Cu toate că e peste puterea omenească de crezut , timpul îşi arată supleţea , clipele trăite devenind extrem de scurte , iar jumătatea puzzle-ului începând să se avânte în zbor ...
Şi , îmi este teamă de "ruptura" ce se va produce ... le voi simţi lipsa şi , cu toate că nimic şi nimeni nu va putea sa le ia locul , mă voi putea consola cu cele ce mi-au rămas şi faptul că înca mai pot spera , visa .
... Si voi trăi cu gândul ca vor reveni , dupa cum năzuiesc şi ele ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu