miercuri, 8 iulie 2009

Paşi incerţi spre plauzibila detaşare

Amintirile mă năpădesc şi nu-mi dau pace ; se strecoară în încrengătura minţii şi par că vor să înceapă un vals pentru a mă chinui , în această seară senină de vară .
Nu pot să îmi îndrept atenţia decât asupra acestor mişcări ritmice , care deja m-au acaparat într-o atmosferă ciudată ...
Particulele din încrengătura minţii mele se frământă într-un interminabil interval de timp .
Sufletul încearcă să se îmbărbăteze , dar e peste voinţa sa , iar neliniştirea îl apasă , acea stare de neastâmpăr care te face să îi devii captiv .
Intelectul stimulează sufletul prin a presara florile de '' nu-mă-uita '' , care îl provoacă pe cel din urmă la derularea memoriilor din ce în ce mai intens şi la certitudinea că acele " piese de puzzle " , acea dulceaţă subtilă , nu se vor destrăma pe calea viitorului ...
Clipele înduioşătoare încep să se întrevadă printre pânzele emotivei realităţi ...

Niciun comentariu: