sâmbătă, 18 iunie 2011

A wonderful day like this..


Happy, happy 69'th Birthday, Sir Paaaul !







joi, 16 iunie 2011

Seri cu iasomie

Timpul mi-a dăruit  
din măiestria artistului:
"să poţi picta sufletul 
cu tăcerea de braţ" ;

căci, de la o vreme, 
m-am descoperit 
acut îmbălsămată 
în izuri vesperale.

Contemplu
până la cele mai gingaşe purtări
cum o boare fragedă,
de prin livezi,
mângâie zările de sticlă.

În ritm timid, la început,
apoi, cu paşi duioşi,
s-a aşezat ca roua de mărgăritare,
în poalele unei petale.

Iar eu, cu ochii adânciţi 
prin cărţulii cu file răvăşite, 
mi-am sprijinit buclata-inimă
în vetusteţea literelor
şi alba taină
mi-a luminat simţirea.

Cu tomuri în poale,
vreo două călimare
şi-o ploaie de petale,
m-am azvârlit în pribegii literare.

Şi câtă desăvârşire,
să guşti din ale florii potire;
şi ce suavă nebunie,
să-ţi picure pe pleoape, în inimă şi-n gânduri
stropi de lapte, rânduri-rânduri ..

sâmbătă, 11 iunie 2011

Neasemuită printre toate cele

Prin zări de lume nouă,
mi te-nchipuiam, dragă locuinţă;
şi schiţam în propria-mi fiinţă
încăperile-ţi de rouă.

Îţi contemplam pictura exterioară
şi simţeam de câtă iscusinţă e nevoie
încă din vremea de-odinioară,
ca să-ţi intru în voie.

Cu-o scumpă dăruire, priveam
către nălucirile tale boreale,
în a căror poale descopeream
mănunchiuri de pasteluri florale.

Şi-erau în tihnă aşezate.
Cum e firesc şi natural
în viaţa unui greier cincinal,
să cânte-n iarba de la sate.

Tu, iubită sălăşluinţă,
ai suflet de floare,
iar taina inimei tale
o mărturiseşti, după cum se pare,
doar existenţelor rare.

M-ai primit în încăperea ta,
nobilă bucurie,
m-ai întâmpinat
cu-o dragoste de mamă
şi mi-ai dăruit
o-naltă însufleţire,
când m-ai cuprins
în a ta afectuoasă-nrâurire.

Te port în inimă
şi am drag tot ce te-mpresoară:
de la o ulicioară,
până la mămăruţele ce zboară.

Iubesc Lăuntrica ta Grădină 
cu-atâtea vietăţi stăpînă, 
dar mai ales, Iubesc la Nesfârşit,
Umanele Flori ce s-au Unit. 

joi, 26 mai 2011

Suflet năuc

Din vreme-n vreme
înserările timide
şi aurorele candide
vin să mă cheme.

Din vreme-n vreme,
reflectări lichide
din minţile zălude
invocă teme şi iar teme.

E-un plan oniric,
un abis cosmic
ori e-o veridicitate
născută-odat’ la sate?

Tu, iubite călător,
poate-ai să-mi spui povestea lor;
atunci te-oi cerceta liric
şi ţi-oi scrie zilnic... 

Iar ale tale lire,
să nu se mire
de le-oi cere, stimate
la un ceas de noapte..

luni, 9 mai 2011

luni, 25 aprilie 2011

Dac-ar fi..

o poveste,
în care după ce împarţi taina prieteniei, să pătrunzi uşor în cea a iubirii ... :)

Ce frumos ar fi ca prietenia să nască iubirea aceea, de ieri,de azi şi de mâine...

Divin cântec, domnule Baniciu !



"Vino să străbatem veacul dintre ochii mei şi-ai tăi.. "  


 Mircea Baniciu - In loc de final
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse 

vineri, 15 aprilie 2011

Un dar stelar

V-aş oferi în zori,
câteva flori;
de-acolo, din adâncul cămărilor,
dac-aş putea.

Flori care stau la ferestre,
adorm odată cu noaptea
şi se trezesc concomitent  cu dimineaţa,
până la o vreme..
Căci disiparea materiei
e însăşi ireversibilă ..

Ceea ce astăzi e palpabil,
dar mâine e o reminiscenţă
nu dezvăluie decât efemeritatea clipei,
ce aduce cu sine caducitatea noastră,
în condiţia existenţială .

Totuşi,
pot oferi o floare nepieritoare:
acum, esenţa sa e energie
şi-atunci, va fi lumină stelară ..

Acesta-i darul ce mă-mprejoară.

joi, 14 aprilie 2011

Dulcele din buzunar

Cuvânt
      T.Arghezi

Vrui, cititorule, să-ţi fac un dar,
O carte pentru buzunar,
O carte mică, o cărticică.
Din slove am ales micile
Şi din înţelesuri furnicile.
Am voit să umplu celule
Cu suflete de molecule.
Mi-a trebuit un violoncel:
Am ales un brotăcel
Pe-o foaie de trestie-ngustă.
O harpă:am ales o lăcustă.
Cimpoiul trebuia să fie un scatiu
Şi nu mai ştiu...

Farmece aş fi voit să fac
Şi printr-o ureche de ac
Să strecor pe un fir de aţă
Micşorata, subţiata şi nepipăita viaţă
Până-n mâna, cititorule, a dumitale.

Măcar câteva crâmpeie,
Măcar o ţandără de curcubeie,
Măcar niţică scamă de zare.
Niţică nevinovăţie, niţică depărtare.
Aş fi voit să culeg drojdii de rouă,
Într-o cărticică nouă,
Parfumul umbrei şi cenuşa lui.
Nimicul nepipăit să-l caut vrui,
Acela care tresare
Nici nu ştii de unde şi cum.

Am răscolit pulberi de fum...

 Ex libris - Tudor Arghezi 

 Carte frumoasă , cinste cui te-a scris
Încet gândită, gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis.

Eşti ca vioara, singura ce cântă
lubirea toată pe un fir de păr,
Şi paginile tale, adevăr,
S-au tipărit cu litera cea sfântă.

Un om de sânge ia din pisc noroi
Şi zămisleşte marea lui fantomă
De reverie, umbră şi aromă,
Şi o pogoară vie printre noi.

Dar jertfa lui zadarnică se pare,
Pe cât e ghiersul cărţii de frumos.
Carte iubită, fără de folos,
Tu nu răspunzi la nicio întrebare.

Căci şirurile de vocabule mă determină să mă alătur cu  desăvârşire unui minunat suflet care a glăsuit că < El, poetul de faţă,  e divin prin scrisul său > ! 
Şi nu numai,

În amintirea vremurilor ..