Ceaţa

Difuză, îţi umple ochii,
palmele ţi se umezesc,
umerii ţi-i simţi
grei şi uşori.
Pluteşti, ori eşti pe pământ?
te-ntreabă gândul.
Pleoapele
încep să plângă, săracele,
prea multă ceaţă e-n jur ..
Şi, ştiu, tu voiai o zare clară,
E prea multă durere pentru ochi
În ceaţa asta,
Mai ales că şi sufletul
Ţi-l simţi umed,
Un incomfort, aşa-i?


Aşteaptă numai şi
Această nebuloasă se va disipa.
Curând, te vei uita cristalin în zare,
Da, te vei uita, drept într-acolo
Şi te-i opri apoi,
De-i răscoli-n mare,
Iar ceaţa îţi va surâde din depărtare,
Cu zâmbetul tău, cu zâmbetul ei ...