Tânărul îngândurat , priveşte pe geam
pe chipul său se revarsă imaginea naturii
din cufărul anost al amintirilor
încrengatura minţii îi evocă câte o secvenţă ,
care împletindu-se alături de altele
îi creează o confuzie stupidă şi
o uşoară linie de încruntare,
ce îi străbate podul frunţii.
fascicole de lumină îi invadează chipul ;
acestea pătrund în ochii săi ,
parcă pudraţi într-un lichid albastru ,
dându-le o stupefiantă strălucire
asemeni unui glob de cristal.
îşi simte sufletul scăldat în uşoare amăgiri.
Pe obrazul său veştejit îşi face loc o lacrimă
născută din roua pe care a depus-o de-a lungul memoriilor vetuste ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu