luni, 27 septembrie 2010

Toamnă

Toamnă dragă , 
doamnă şugubeaţă ,
ce-mi oferi tu oare :
reminiscenţe ,
incursiuni melancolice
sau poate
bucurii metaforice ?
îmi clatin sufletul
într-o picătură de rouă simplistă ,
deloc convenţionalistă
si alinarea se-ncâlceşte
printre striaţile crengilor ,
iar paşii -mi coboară domol
pe cărările tale ,
amintire ritmată ..

Părul mi-se-mpleteşte
în ploile de seară
şi îşi recapătă culoarea ,
aceea de odinioară ;
nu ştiu nici eu
ce aş putea să cred ,
să sper ,
sau să rostesc :
vocabule aranjate
într-un sistem de taine nedescifrate ?
ştiu că e-o infuzie nonşalantă ,
dar nădăjduiesc
că pudra  norilor
se va evapora ,
iar cerul mi se va-nfăţişa
senin ca lacrima ,
ca şi astăzi ..

 Am încredere  ,
toamnă migdalată
ce-n suflet -mi-eşti
o damă pastelată .

2 comentarii:

Anonim spunea...

dar e trist..

Aurora spunea...

e o tristeţe zaharisită
şi un bun taumaturg ;