se vor nărui ape în palmele mele,
s-or împreuna de mii de ori, cerul cu pământul,
ochii mei vor îmbrătișa zările,
cântecul tău va străbate orizonturile;
o mână va împrăștia aposul albăstriu,
cinci degete vor așterne-un praf liliachiu.
Ne-or îndrăgi spații, adânc punctate, în ale noastre inimi,
ne-or înzestra simțurile cu nebănuite mărimi
și-nduioșându-ne, natura, va tăinui sumedenii de gesturi..
Hârtia nu va fi nicidecum fadă,
căci, răsturnări de culori, dintr-o ladă,
își vor găsi ecou, în cuvintele grămadă.
Mâna mea va asculta pitită,
palma ta va aștepta tihnită;
din zbuciume-n neștire
ne-om pomeni două suave lire,
un penel în boare de vânt
și-un glas c-un singur gând,
două fărâmături de rouă, lucind oare,
în lumina blândului Soare? ..
Odată și-odată, în nebănuite vremuri,
la un ceas de noapte, când va dăinui Luna,
bolta va-ncremeni de stele, una și una
și genele dinspre cer, le vor iubi pe cele înspre cer
dintotdeauna, mereu și pentru totdeauna,
întru mister.
Sâmbătă, 15 octombrie, 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu