Vetustul mă îmbată
cu veşnice elogii
şi tainice milenii
ce-mi poartă astăzi pasul
pe străzi cu melopee ;
şi cânt în marea oază
a zonei citadine ,
şi-mi plâng încet necazul
de dorul ce-o să vină .
Încet , plăpând se-nşiră
duioasele amintiri
şi văd în faţă-o liră
ce sună în delir
şi -ncerc să le închid ,
pe ele , pleoape grele ,
de-o blândă şi mângâietoare
a inimii durere .
Sufletul rescrie
puternicele-i cânturi ,
şi -armonios te-mbie
spre ale zării crânguri .
Să fii în timp cu luna
Să simţi lumina-i purpurie
şi ca şi de-o fiinţă vie
să te -apropii cu dibăcie .
Un mers vivace
îţi tremură prin unde ,
căci simţi că de acela
nu poţi fugi niciunde ;
e-un iz ce , fără pălărie ,
mă cheamă spre trecut
e-o dulce nebunie
în care mă voi fi născut .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu