Recitesc rândurile verii. Timpul acela îmi evocă prospeţimea reminiscenţelor , pe care le coloram în fiecare zi în roua unei roze. Şi cu fiecare strat învăluit în pudră , ele deveneau mai curate , purificându-mi chipul şi inima. Exista o sclipire înduioşătoare a acelor vremuri , în mijlocul cărora se afla o copilă cu zâmbete şi închipuiri puerile , ce purta o diademă din margarete de rouă . Şi picăturile acelea se metamorfozau în lacrimile fluturilor , libelulelor şi puteau fi observate doar de ea .
Era o vara plină de amintiri ce te făcea să simţi căldura atât în inimă , cât şi în suflet ...
E trecutul meu de neatins , conturat într-un amalgam de lacrimi , zâmbete şi licori cromatice .
Vreau să pot să împrăştii din nou margarete de rouă pe câmpia inimii mele!
Şi atunci plăpândele fire de iarbă îşi vor recăpăta armonia ..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu