Suflete efemere

Privesc în jur şi

rămân stupefiată.

Observ urâciunea care i-a învăluit pe aceşti tineri ,

Acele suflete cândva presărate de gingăşie.

Asemeni copacilor vestejiţi

În cadrul toamnei

Sufletele lor sunt pustii.

Acum nu mai poţi găsi decât goliciunea interioară ;

Şi-au pierdut orice speranţă ,

Acea mică fărâmă de visare.

S-au transformat doar în nişte creaturi care

Nu mai văd sensul vieţii ;

Sufletele lor au pierit ...