Captiv pe vecie

Degetele trandafirii i se cutremură în striaţiile gheţii
Este frig ;
Totul pare a fi congelat
Până şi sufletul este prizonier
În lăcaşul de gheaţă.
Acele impulsuri , fiinte , creaturi au pierit
Sufletul îi este îmbălsămat într-o pânză groasă,
Asemeni unui coşciug ;
Nimic nu îl mai poate face
Să se contopească în valurile iubirii.
Va rămâne prizonier în lăcaşul răcelii pe vecie ...