Iubire

* Iubire

Frunze pe cer,
Stele în zori
luna, mister
vântul prin nori.
Iubire, delir
Eşti tu oare
Ca un zefir?

Un nume, un soare
O mare în depărtare,
Un punct ivit pe boltă,
Ori mereu o altă recoltă ..
Un ghimpe sfâşietor
Un suflu suspinător,
O aripă spre zare,
ori un glas în cîntare ...

Eşti simetria inimilor,
ochii copiilor.
Naşti gânduri de rouă
Şi proiectezi, când plouă,
O lume de zevzeci,
Tânjită culmea, de azteci.

Explozie de lumină,
Apari pe fruntea înnoptată,
Iscând sudori pe buza plină
De chin dulceag şi pulbere mascată.

Vii, te duci
şi reapari;
adori să sari,
dar, în final,
tu singură tresari,
tu, sentiment loial..

Lumină

Lumină nepătrunsă,
Ce dimineaţa-o spinteci,
Din inimă-mi eşti smulsă
Şi-n gânduri te îneci

Alunecă în marea,
Prea tulbure de ploi
Şi lasă chemarea
Mereu să fie în doi.

Sufletul mi-alină,
Cu cantecu-ţi istovitor,
Cum numai noaptea plină
Aşteaptă stelele mângâietor.

Şi spintecă uitarea
Şi alungă în noapte
Încărunţite şoapte,
A căror drum era visarea ..

Iluminare

Suntem,
dar în ce vreme,
în ce spaţiu?
aproape şi departe,
ca două emisfere:
uneori eu sunt ziua,
iar tu eşti noaptea;
alteori eu sunt luna,
iar tu soarele;
ochii ni-s stelele
de pe cer.
Păşim pe-aceeaşi humă,
împărţim aerul,
sunt dăţi însă
când avem doar
doi ochi;
nici nu ne-ar fi
în trebuinţă patru ochi...
Suntem.
Curgem în neştire
ca două cascade,
până la întrepătrundere.
Atunci ne-om linişti,
şi-om sta pe loc.
Măcar aşa,
să admire trecătorii
transparenţa şi
puritatea apei..
Poate că,
răcorindu-şi trupurile
în apă,
se vor încununa cu rouă
şi-or simţi gustul
dureros de dulce.
Cei doi ochi
vor zări siluete
luminoase în noapte.
O renaştere ..

.................

Lumină buclată

Era o nevoie
acută a inimii
şi a sufletului;
acum simt o
energie devastatoare.
Şi cunosc minunea asta:
a mai trecut pe-aci,
luându-mă de mână,
pur şi simplu.
Ştiu o poveste mai veche:
cum că palma,
e-o magmă energetică;
între timp m-am scufundat
în propria mare,
în marea lăuntrică a două subiecte.
Plouă, plouă,
dar e multă lumină în picăturile de apă
şi-ngân, îngân vocabule,
deocamdată;
trudim din greu
la bucla asta din prezent..

Chiar dacă până acum
ştiai că mereu era un lac
pe care-l zăreai,
sau îi cercetai încheieturile
de la fereastra sufletului,
îţi voi vedea ochii de copil,
suprinşi de cascada din munte;


În fond e una şi aceeaşi apă...

Doar o trecere.

Ce amalgam,
ce punct de echilibru
am găsi, dacă
împletiturile temporale
s-ar desface,
şi într-o secundă,
ceasornicele s-ar opri?
sufletul ar rascoli
prin tenebrele sale
şi, în chip candid,
s-ar înduioşa, dar atât..
Rătăcirea s-ar împrăştia,
aşa cum cerneala
îşi întinde urmele
pe hârtie,
şi-ar aduce cu ea
o nebună disperare.
Da, e necesar
să mişcăm apele,
munţii, soarele,
luna şi stelele,
cu toată stângăcia noastră,
cu toată instabilitatea,
tocmai
pentru fructele dinamismului
din care vom gusta după.
Stiu, conştientizez că
timpul are nevoie să curgă
peste noi,
să plouă ,
să ne fie genele
grele de humă ..

Stropii de rouă
care ne cunosc obrajii,
ţesuţi de vreme,
o să purifice;
Fără opriri,
să lăsăm orele
să se prelingă printe
fiinţele noastre,
e doar o trecere;

În fapt, timpul
e prietenul nostru
cel mai intim .

Luna şi Soarele

"Trei lucruri nu pot fi ascunse pentru mult timp: soarele, luna şi adevărul..."

Temporalitate tumultuoasă

Mii de clipe,
frenezii afective,
se preling
ca niște firișoare de apă
ce-și găsesc ca destinație
două lăuntricități;

E-un ritm alert,
în care stările noastre
plutesc,
plutesc
și se dilată;
e-acel ,,Carpe diem” horațian
ce te-nfășoară
în ale lui năframe.

Dar noi ne adâncim
mai mult și tot mai mult,
până când, efectiv,
ne dematerializăm
și ne contemplăm lumina în liniște..

Search me ,

The Sun and the Moon

The Sun with his light and the Moon with no light of her own ...