sâmbătă, 13 decembrie 2014
miercuri, 10 decembrie 2014
*
Era învăluit de ceață și nici măcar ochii-i ageri nu o puteau
disipa. Nu puteau să o taie, cum și-a tăiat Iona burta, să
acceadă la lumină. Ceața era ca un demiurg ce-i manipula
existența. Și îi părea cald în carapace, confortabil. Și-și
trăia zilele în ea, carapacea, cea mai tăcută confidentă.
Ieșirea din ea ar fi suferit durere... iar sensibilitatea se
oprea în fața durerii. Îi întindeam mereu mâna, dar, cel
mai probabil, se disipa până să reușească să o perceapă..
Corporalul se transforma în praf stelar, iar obrajii săi
simțeau doar o adiere plăpândă. Lumina se încununa cu
tristețea, o tristețe tacită și crescândă. Era necesară o
moarte și o renaștere.
joi, 20 noiembrie 2014
marți, 4 noiembrie 2014
*
Cioburile de jos sunt fețe ale decreptitdinii și oi fi doar
eu cea care încearcă să le adune și să scoată nectarul
din ele?
celpsidră, se scurg anii în poalele tale.
mi-e viața un caleidoscop.
Vreau un eucalipt în loc de inimă,
pe care să-l contemplu cu metalicul
albăstrui din pupila mărilor.
dă-mi o bucată din cerul ce-l ții în palme,
și lasă-mi ramurile să respire.
eu cea care încearcă să le adune și să scoată nectarul
din ele?
celpsidră, se scurg anii în poalele tale.
mi-e viața un caleidoscop.
Vreau un eucalipt în loc de inimă,
pe care să-l contemplu cu metalicul
albăstrui din pupila mărilor.
dă-mi o bucată din cerul ce-l ții în palme,
și lasă-mi ramurile să respire.
duminică, 2 noiembrie 2014
~
<< [...] vois comme je suis faible, un souffle; je ne suis
rien que le regard qui te voit, que cette pensée incolore
qui te pense. >>
sâmbătă, 1 noiembrie 2014
miercuri, 29 octombrie 2014
**
„Dar să știi:
Trăiesc zile de fiară. Sînt o oră de apă.
Seara pleoapa mea dormitează ca pădurea și cerul.
Iubirea mea puține vorbe știe:
Ce bine-i lângă sîngele tău.”
Trăiesc zile de fiară. Sînt o oră de apă.
Seara pleoapa mea dormitează ca pădurea și cerul.
Iubirea mea puține vorbe știe:
Ce bine-i lângă sîngele tău.”
marți, 30 septembrie 2014
duminică, 28 septembrie 2014
Un fel de constelație
Luna arată ochii uimirii
în fața perisabilității;
praf stelar și totodată lumină:
încearcă să străpungi exteriorul,
să-ți crească verdeața
la fereastra pleoapei,
să nu-ți disece vreo vietate
penetrabila inimă;
să nu sughițe valurile înspumate
la auzul strănutului ce, însuși,
trăiește disiparea.
Blândețea cerului îmi spune
s-ascult tăcerea infinitului.
în fața perisabilității;
praf stelar și totodată lumină:
încearcă să străpungi exteriorul,
să-ți crească verdeața
la fereastra pleoapei,
să nu-ți disece vreo vietate
penetrabila inimă;
să nu sughițe valurile înspumate
la auzul strănutului ce, însuși,
trăiește disiparea.
Blândețea cerului îmi spune
s-ascult tăcerea infinitului.
vineri, 12 septembrie 2014
Abonați-vă la:
Postări (Atom)