*

urlet căzut, 

amărât și tăcut. 

Un fel de constelație

Luna arată ochii uimirii
în fața perisabilității;
praf stelar și totodată lumină:
încearcă să străpungi exteriorul,
să-ți crească verdeața
la fereastra pleoapei,
să nu-ți disece vreo vietate
penetrabila inimă;
să nu sughițe valurile înspumate
la auzul strănutului ce, însuși,
trăiește disiparea.
Blândețea cerului îmi spune
s-ascult tăcerea infinitului.

*

toamnă văratecă, soflty upon my soul.