și respira un aer roșu.
Din ochii ei verzi
ieșeau două libelule
și ea își mișca corpul
în stânga , în dreapta,
până ce aerul o susținea
în brațele lui.
Buclele se încolăceau peste
albul lunatic al pielii,
albul lunatic al pielii,
iar timpul, chiar el devenea o paranteză
din carea ea ieșea.
Ea, cu părul ei roșu, călca acum pe
verdele pământului.
Respira liberă în dansul roșiatic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu