Dialog lăuntric

Reflectând, începuse un dialog cu eul său:

- Cu câtă ardoare te poate-nvălui dorul... L-ai simţit cutreierându-ţi întreaga fiinţă ?

- ....năprasnicul dor ... , de când îl cunosc, algoritmul meu interior a căpătat un curs diferit.
- Într-adevăr cum simt şi eu.. - te rog, uită-te în ochii mei şi spune-mi, ce vezi ..?

- Privesc oglinda sufletului tău, şi, crede-mă că nu mă mai satur de ceea ce văd... 

- Serios..? Dar ce poate fi atât de fascinant...?
- În  ochii tăi.... zăresc fărâme din cer, din nori...şi de-odată mă luminez, căci zăresc şi luna...şi mă bucur ca un copil, de tot ce e frumos...m-apropii şi-ntâlnesc o linişte sublimă, dar dinspre răsărit mai apar şi licăriri, probabil sunt stelele, îmi dau seama că mai bântuie şi furtunile pe aici...
   Dar, uită-te, în stânga ta, .... - un cer albastru precum cerneala şi-o vale umedă cu un râu a cărui vărsare e când limpede, când agitată... De unde să vină toată această frenezie...?
- .. tu cam ce crezi..?  e aleea inimii, pe care tocmai ai atins-o, nucleul nucleului propriei făpturi! 
- Asemenea ţie, cugetam la rându-mi.. Îţi măturisesc că, poposind pe-această alee, mi-am dat seama de acea  nevoie subită ce ţi-a prins captivă inima.... Şi stiu că are un singur izvor :  Iubirea, dragă suflete, de la ea şi prin ea le-ntâmpini pe toate.. 

- Adevăr grăit-ai tu, binecuvântat mag ! 

- Aşa că iubeşte şi suferă, fără a te gândi la nimic altceva, dacă vrei să consideri că trăieşti.. Îţi vei da seama  că pentru devotamentul tău,  Divinitatea a avut dintotdeauna şi va avea mereu grijă de această minunăţie, pe care o porţi cu tine..

- Şi nu uita, Iubirea vine mai întâi de pe calea divină !!!
- Îţi mulţumesc ţie, bunule taumaturg, căci, dintr-odată, sufletu-mi pare mai uşor ... Ştiu că ceea ce se întâmplă e binecuvântat şi nici măcar nu îngaim a mă plânge! ..