sâmbătă, 31 decembrie 2011
joi, 29 decembrie 2011
miercuri, 28 decembrie 2011
Dialog lăuntric
Reflectând, începuse un dialog cu eul său:
- ....năprasnicul dor ... , de când îl cunosc, algoritmul meu interior a căpătat un curs diferit.
- Într-adevăr cum simt şi eu.. - te rog, uită-te în ochii mei şi spune-mi, ce vezi ..?
- Într-adevăr cum simt şi eu.. - te rog, uită-te în ochii mei şi spune-mi, ce vezi ..?
- Privesc oglinda sufletului tău, şi, crede-mă că nu mă mai satur de ceea ce văd...
- Serios..? Dar ce poate fi atât de fascinant...?
- În ochii tăi.... zăresc fărâme din cer, din nori...şi de-odată mă luminez, căci zăresc şi luna...şi mă bucur ca un copil, de tot ce e frumos...m-apropii şi-ntâlnesc o linişte sublimă, dar dinspre răsărit mai apar şi licăriri, probabil sunt stelele, îmi dau seama că mai bântuie şi furtunile pe aici...
Dar, uită-te, în stânga ta, .... - un cer albastru precum cerneala şi-o vale umedă cu un râu a cărui vărsare e când limpede, când agitată... De unde să vină toată această frenezie...?
- .. tu cam ce crezi..? e aleea inimii, pe care tocmai ai atins-o, nucleul nucleului propriei făpturi!
- Asemenea ţie, cugetam la rându-mi.. Îţi măturisesc că, poposind pe-această alee, mi-am dat seama de acea nevoie subită ce ţi-a prins captivă inima.... Şi stiu că are un singur izvor : Iubirea, dragă suflete, de la ea şi prin ea le-ntâmpini pe toate..
- În ochii tăi.... zăresc fărâme din cer, din nori...şi de-odată mă luminez, căci zăresc şi luna...şi mă bucur ca un copil, de tot ce e frumos...m-apropii şi-ntâlnesc o linişte sublimă, dar dinspre răsărit mai apar şi licăriri, probabil sunt stelele, îmi dau seama că mai bântuie şi furtunile pe aici...
Dar, uită-te, în stânga ta, .... - un cer albastru precum cerneala şi-o vale umedă cu un râu a cărui vărsare e când limpede, când agitată... De unde să vină toată această frenezie...?
- .. tu cam ce crezi..? e aleea inimii, pe care tocmai ai atins-o, nucleul nucleului propriei făpturi!
- Asemenea ţie, cugetam la rându-mi.. Îţi măturisesc că, poposind pe-această alee, mi-am dat seama de acea nevoie subită ce ţi-a prins captivă inima.... Şi stiu că are un singur izvor : Iubirea, dragă suflete, de la ea şi prin ea le-ntâmpini pe toate..
- Adevăr grăit-ai tu, binecuvântat mag !
- Aşa că iubeşte şi suferă, fără a te gândi la nimic altceva, dacă vrei să consideri că trăieşti.. Îţi vei da seama că pentru devotamentul tău, Divinitatea a avut dintotdeauna şi va avea mereu grijă de această minunăţie, pe care o porţi cu tine..
- Şi nu uita, Iubirea vine mai întâi de pe calea divină !!!
- Îţi mulţumesc ţie, bunule taumaturg, căci, dintr-odată, sufletu-mi pare mai uşor ... Ştiu că ceea ce se întâmplă e binecuvântat şi nici măcar nu îngaim a mă plânge! ..
- Îţi mulţumesc ţie, bunule taumaturg, căci, dintr-odată, sufletu-mi pare mai uşor ... Ştiu că ceea ce se întâmplă e binecuvântat şi nici măcar nu îngaim a mă plânge! ..
luni, 26 decembrie 2011
vineri, 23 decembrie 2011
duminică, 18 decembrie 2011
Dumneavoastră, mult iubită fiinţă ..
Ca un ulcior, din care
atunci când am nevoie,
mereu îmi dăruieşte apă,
esenţă a existenţei;
aşa şi-acum,
când aveam atâta trebuinţă,
m-aţi învăluit în căldură,
iar în sufletul meu
s-a făcut linişte.
Ca o lumină,
ce-mi binecuvântează întreaga fiinţă,
aţi poposit asupra mea
şi m-aţi redat, pe mine,
în armonie şi resemnare...
Din toată inima, mulţuumesc!
"Lumina îmi retează aripile, fulgi de săruturi, un tremur vag de stele".( Frederico Garcia Lorca)
atunci când am nevoie,
mereu îmi dăruieşte apă,
esenţă a existenţei;
aşa şi-acum,
când aveam atâta trebuinţă,
m-aţi învăluit în căldură,
iar în sufletul meu
s-a făcut linişte.
Ca o lumină,
ce-mi binecuvântează întreaga fiinţă,
aţi poposit asupra mea
şi m-aţi redat, pe mine,
în armonie şi resemnare...
Din toată inima, mulţuumesc!
"Lumina îmi retează aripile, fulgi de săruturi, un tremur vag de stele".( Frederico Garcia Lorca)
Iubire...
Iubeşti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc de-anotimpul din vine.
Iubeşti - când suavă icoana
ce-ţi faci în durere prin veac
o ţii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.
Iubeşti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.
Iubeşti - când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.
Iubeşti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îţi este-n aceeaşi măsură
şi lavă pătrunsă de lună.
Lucian Blaga
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc de-anotimpul din vine.
Iubeşti - când suavă icoana
ce-ţi faci în durere prin veac
o ţii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.
Iubeşti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.
Iubeşti - când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.
Iubeşti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îţi este-n aceeaşi măsură
şi lavă pătrunsă de lună.
Lucian Blaga
sâmbătă, 17 decembrie 2011
miercuri, 7 decembrie 2011
Trăiri concomitente .........
E-o nebuunie curată, cu sare şi pipeer !
Muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuulţuuuumeeeeeeeeeeeeesc!
Muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuulţuuuumeeeeeeeeeeeeesc!
luni, 5 decembrie 2011
Alei lăuntrice ale inimii
Lumină,
Iubesc fiecare părticică din tine;
Eu ştiu că tu emani căldură,
Şi pulberi şi scântei,
Dar eu iubesc, mereu,
Toate fărâmele din tine.
Prin tine pier şi renasc,
Tu îmi aduci lacrimi,
Dar vii mereu cu o mână-nduioşătoare
Şi le iei în palma ta,
Le priveşti adânc,
După care, ne uităm reciproc,
Ca doi copii, în oglinda sufletelor;
O dublă reflexie, la care noi
Zâmbim.
Da, eu iubesc toate ungherele tale,
Lumină prefigurată în Soare, Lună şi-n Stele ....
Iubesc fiecare părticică din tine;
Eu ştiu că tu emani căldură,
Şi pulberi şi scântei,
Dar eu iubesc, mereu,
Toate fărâmele din tine.
Prin tine pier şi renasc,
Tu îmi aduci lacrimi,
Dar vii mereu cu o mână-nduioşătoare
Şi le iei în palma ta,
Le priveşti adânc,
După care, ne uităm reciproc,
Ca doi copii, în oglinda sufletelor;
O dublă reflexie, la care noi
Zâmbim.
Da, eu iubesc toate ungherele tale,
Lumină prefigurată în Soare, Lună şi-n Stele ....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)