Timpul mi-a dăruit
din măiestria artistului:
"să poţi picta sufletul
cu tăcerea de braţ" ;
căci, de la o vreme,
m-am descoperit
acut îmbălsămată
în izuri vesperale.
Contemplupână la cele mai gingaşe purtări
cum o boare fragedă,
de prin livezi,
mângâie zările de sticlă.
În ritm timid, la început,
apoi, cu paşi duioşi,
s-a aşezat ca roua de mărgăritare,
în poalele unei petale.
Iar eu, cu ochii adânciţi
prin cărţulii cu file răvăşite,
mi-am sprijinit buclata-inimă
în vetusteţea literelor
şi alba taină
mi-a luminat simţirea.
Cu tomuri în poale,vreo două călimare
şi-o ploaie de petale,
m-am azvârlit în pribegii literare.
Şi câtă desăvârşire,
să guşti din ale florii potire;
şi ce suavă nebunie,
să-ţi picure pe pleoape, în inimă şi-n gânduri
stropi de lapte, rânduri-rânduri ..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu