Din vreme-n vreme
înserările timide
şi aurorele candide
vin să mă cheme.
Din vreme-n vreme,
reflectări lichide
din minţile zălude
invocă teme şi iar teme.
E-un plan oniric,
un abis cosmic
ori e-o veridicitate
născută-odat’ la sate?
Tu, iubite călător,
poate-ai să-mi spui povestea lor;
atunci te-oi cerceta liric
şi ţi-oi scrie zilnic...
Iar ale tale lire,
să nu se mire
de le-oi cere, stimate
la un ceas de noapte..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu