Adună-mă

Respiră încet
aerul de iarnă;
pipăie albeaţa nudă,
oglindeşte-ţi chipul
şi lasă viitorul
să se simtă liber.
Chiar dacă
te-nconjoară
un fior rece,
încălzeşte-l
căci tu emani iubire,
o iubire sădită
în inimă, în suflet.
Că şi natura
e-o dragoste
care vine,
îţi modelează lăuntrul:
se joacă cu pensula,
iar într-un pas de vals
îţi pictează cromatici edulcorate.
Ia-ţi la revedere de la doamna Nea,
pătrunde în mirozna primei domnişoare,
răsfiră încet  firele de iarbă,
priveşte petalele, simte-le savoarea,
uneşte-le:
vei ţine în palmă un soare ...

Subtil
adună-mă.
Făgăduieşte eternităţii
că vei păstra floarea
şi nu-i vei da drumul
în smoala asta vârtoasă
care se prelinge abitir.


Adună-mă  —