Toamnă dragă ,  
doamnă şugubeaţă ,
ce-mi oferi tu oare :
reminiscenţe , 
incursiuni melancolice 
sau poate
bucurii metaforice ?
îmi clatin sufletul
într-o picătură de rouă simplistă ,
deloc convenţionalistă
si alinarea se-ncâlceşte
printre striaţile crengilor , 
iar paşii -mi coboară domol
pe cărările tale ,
amintire ritmată ..
Părul mi-se-mpleteşte
în ploile de seară 
şi îşi recapătă culoarea ,
aceea de odinioară ; 
nu ştiu nici eu 
ce aş putea să cred ,
să sper ,
sau să rostesc : 
vocabule aranjate 
într-un sistem de taine nedescifrate ?
ştiu că e-o infuzie nonşalantă ,
dar nădăjduiesc 
că pudra  norilor
se va evapora ,
iar cerul mi se va-nfăţişa
senin ca lacrima ,
ca şi astăzi ..
 Am încredere  ,
toamnă migdalată 
ce-n suflet -mi-eşti 
o damă pastelată .
 
2 comentarii:
dar e trist..
e o tristeţe zaharisită
şi un bun taumaturg ;
Trimiteți un comentariu