Îmi plimb degetele
în şuviţele buclate
ce dansează în
adierea uşoară a verii ;
zâmbesc privind
lacul albastru
în care se oglindesc
forme neregulate
de o albeaţă nudă ,
iar când zăresc aurora
inima -mi cântă
şi îmi aşez năframele somnului
pe braţele amurgului .
Stelele şi Luna
îmi magnetizează nopţile,
iar visele-mi-ncep a fi ţesute
în nuanţe cromatice.
Devin o floare a nopţii
ce-mprăştie candoare
şi înfloreste în serenadele greierilor.
În zori sunt eu ,
un chip blând :
trăiesc tristeţile , fericirile
şi iubesc natura ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu