Fragment neterminat

Parcă îmi cântă apele,
ştii, decupez albastrul cerului
din ochii tăi,
las zambetul să îmi încălzească palmele,
curg ca un fluviu, uşor,
pe umerii tăi.

***

Râsul tău - curge în mine
râsul tău râde prin mine.
Cerul sufletului arde -n zare,
numai nisipiul lacului de-i mai stinge ardoarea
din când în când;
albastrul priveşte cu ochii-i de acuarelă
şi-un zbor de nuanţe se amestecă într-o explozie celestă.

-
dor, purtat pe braţe prin vremuri,
te doare timpul, te dor paşii.
o, durere din dor de dăruire,
hai să dormim un somn de stele
să ne-acoperim cu-o pleoapă şi să ne trezească roua.

* *

În serile cu lună plină cerul surâde,
e-atâta dragoste stelară
și munții, unul câte unul, își sprijină pomeții arși de soare
se simte recele din cețuri groase,
sunt aer. Îmbrățisez copacii și cânt cometelor.

Tu respiri prin mine, eu respir cu tine;
ai friguri circulare,
uite, toată căldura mea solară,
răzbești tu la lumină.

Dimineața -
un sărut pe pleoape
- ai încredere.

Stare

Mă nasc în vise,
adorm în stele
cuprind paradisul
cu ochii din flori.
Strâng tare la piept
Luna şi Soarele,
scriu pereţii cu patimă
şi-mi suflu gîndurile-n zare..
mă-nţeapă frigurile, schimbările de vreme,
norii mi se cuibăresc în gânduri;
-
ascultă-mi cântecul,
e praf de curcubeie ...

Pulsaţie

E-atâta dor în mine,
un dor nebun, ce-i drept,
dar, vezi tu, bine
de-i zdrăngăni coarda dreaptă,
porneşte un ritm -
E-un cântec veşnic al fiinţei mele,
trezit din adormire.
Sunt ca munţii
care aşteaptă ceaţa.
Mi-e dor de voi,
litere de aur,
mi-e dor de licurici,
de armonie plenară ..

Bien sûr, vă caut,
m-avânt spre zare
şi falnic mă înalţ cu sufletul,
şi plouă franjurat, cu lumină.
Suntem stele pitite,
în candelabre ne-ascundem inimile
si deschidem pleoapele când
amurgul îşi pictează noaptea.

Ochii îmi sunt inima -
zorii-s pe aproape,
îşi aşteaptă Aurora ...

-

Mărturisire

Când trăim,

noaptea ne picură stele în ochi,

iar dimineaţa ne umezeşte pleoapele

cu boabe de rouă.

Când trăim,

ne disipăm prin nori

şi ne regăsim pe cer.

Albastrul începe să curgă în noi

şi devenim o mare,

o mare fără început şi sfârşit,

un mare suflet.

Cand trăim,

timpul e în palmele noastre,

de îi culegem roadele.

De multe ori, trăiesc, trăieşti

şi lumea asta, toată, se micşorează la scară..                                                                                                                                                                                                      

*

*

Când încep să nu mai ştiu despre starea lucrurilor,

Ajung să-mi pierd din vitalitate

Putin, câte putin, încrengăturile din mine devin slabe

Şi fiecare particulă îşi realizează involuntar extinderea,

Aşa, se dezleagă tot ce se întrupa a fi fost o înlănţuire,

Iar figurinele din inima mea aleargă nebune

Până capătă dureri de le pocnesc încheieturile

Şi se încâlcesc în rădăcinele scoarţei.

Toate-s împrăştiate .E vraişte pe aici, în cămară..

Adună-mă, culege-mă din neant,

Adu-mă la viaţă. . .

Ceaţa

Difuză, îţi umple ochii,
palmele ţi se umezesc,
umerii ţi-i simţi
grei şi uşori.
Pluteşti, ori eşti pe pământ?
te-ntreabă gândul.
Pleoapele
încep să plângă, săracele,
prea multă ceaţă e-n jur ..
Şi, ştiu, tu voiai o zare clară,
E prea multă durere pentru ochi
În ceaţa asta,
Mai ales că şi sufletul
Ţi-l simţi umed,
Un incomfort, aşa-i?


Aşteaptă numai şi
Această nebuloasă se va disipa.
Curând, te vei uita cristalin în zare,
Da, te vei uita, drept într-acolo
Şi te-i opri apoi,
De-i răscoli-n mare,
Iar ceaţa îţi va surâde din depărtare,
Cu zâmbetul tău, cu zâmbetul ei ...

Picură-mi

Priveşte în zare, doar atât,

Şi spune-mi de crezi

Că marea aceea e calmă.

Privirea mea, când se oglindeşte

În incomensurabila depărtare,

E covârşită de-o năvalnică durere:
E-o strângere de mână

Şi-o nestrângere, dacă stau

Şi mă gândesc mai bine.

De pe pleoape-mi pică

Înnodate-mărgăritare şi, iată,

În inimă simţirea-i caldă;

În adevăr, furtuna s-a perindat

Pe aici, pe tăinuitele poteci,

Vraişte a lăsat copacii,

Frunzele îşi smulg, nebune,

culorile,

din călimări ţâşneşte cerneală,

de se-mprăştie în toată cămara.

 

Picură-mi pe suflet, ploaie

Tu, care desluşeşti întunecata zare ….

 

Sophie Zelmani - Love