Dac-ar fi..

o poveste,

în care după ce împarţi taina prieteniei, să pătrunzi uşor în cea a iubirii ... :)

Ce frumos ar fi ca prietenia să nască iubirea aceea, de ieri,de azi şi de mâine...

Divin cântec, domnule Baniciu !

♥♥♥

"Vino să străbatem veacul dintre ochii mei şi-ai tăi.. "  

 Mircea Baniciu - In loc de final
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse 

Un dar stelar

V-aş oferi în zori,

câteva flori;

de-acolo, din adâncul cămărilor,

dac-aş putea.

Flori care stau la ferestre,

adorm odată cu noaptea

şi se trezesc concomitent  cu dimineaţa,

până la o vreme..

Căci disiparea materiei

e însăşi ireversibilă ..

Ceea ce astăzi e palpabil,

dar mâine e o reminiscenţă

nu dezvăluie decât efemeritatea clipei,

ce aduce cu sine caducitatea noastră,

în condiţia existenţială .

Totuşi,

pot oferi o floare nepieritoare:

acum, esenţa sa e energie

şi-atunci, va fi lumină stelară ..

Acesta-i darul ce mă-mprejoară.

Dulcele din buzunar

Cuvânt

      T.Arghezi

Vrui, cititorule, să-ţi fac un dar,
O carte pentru buzunar,
O carte mică, o cărticică.
Din slove am ales micile
Şi din înţelesuri furnicile.
Am voit să umplu celule
Cu suflete de molecule.
Mi-a trebuit un violoncel:
Am ales un brotăcel
Pe-o foaie de trestie-ngustă.
O harpă:am ales o lăcustă.
Cimpoiul trebuia să fie un scatiu
Şi nu mai ştiu...

Farmece aş fi voit să fac
Şi printr-o ureche de ac
Să strecor pe un fir de aţă
Micşorata, subţiata şi nepipăita viaţă
Până-n mâna, cititorule, a dumitale.

Măcar câteva crâmpeie,
Măcar o ţandără de curcubeie,
Măcar niţică scamă de zare.
Niţică nevinovăţie, niţică depărtare.
Aş fi voit să culeg drojdii de rouă,
Într-o cărticică nouă,
Parfumul umbrei şi cenuşa lui.
Nimicul nepipăit să-l caut vrui,
Acela care tresare
Nici nu ştii de unde şi cum.

Am răscolit pulberi de fum...

 Ex libris - Tudor Arghezi 

 Carte frumoasă , cinste cui te-a scris

Încet gândită, gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis.

Eşti ca vioara, singura ce cântă
lubirea toată pe un fir de păr,
Şi paginile tale, adevăr,
S-au tipărit cu litera cea sfântă.

Un om de sânge ia din pisc noroi
Şi zămisleşte marea lui fantomă
De reverie, umbră şi aromă,
Şi o pogoară vie printre noi.

Dar jertfa lui zadarnică se pare,
Pe cât e ghiersul cărţii de frumos.
Carte iubită, fără de folos,
Tu nu răspunzi la nicio întrebare.

Căci şirurile de vocabule mă determină să mă alătur cu  desăvârşire unui minunat suflet care a glăsuit că < El, poetul de faţă,  e divin prin scrisul său > ! 

Şi nu numai,

În amintirea vremurilor ..